Batman, Batman! - The Dark Knight

Un film care face încasări de 155 de milioane în primul weekend nu are nevoie de o cronică (cu un titlu-glumiţă referitor la reclama cult TV!). Dar se face că acest film este peste orice s-a făcut în domeniul filmelor cu supereroi şi nu numai.

În 2005 Christopher Nolan (Memento, Insomnia, The Prestige) a reinventat franciza distrusă de Joel Schumacher, cu un film de origini, Batman Begins, care la mine a intrat pe locul 5 în topul anului şi am scris: "De început a început, dar mai e mult până continuă?". Veni, vidi, vici! The Dark Knight cometh! Unul din cele mai bune filme ale anului şi nu are nici o legătură cu vreun Batman anterior. E mai mult o dramă psihologică, cu elemente de film noir. În Gotham City chiar şi cînd e lumină e întuneric... Modelul lui Nolan este Heat, cu Batman si Joker în loc de Pacino si De Niro şi cu adăugarea lui Harvey Dent în triptic (Aaron Eckhart se achită excelent de rol). Chiar şi muzica şi-a luat pe alocuri cue-urile de la Heat (v. piesa 1,"why so serious", cu spargerea de la bancă), din nou Hans Zimmer şi James Newton Howard colaborează pentru o sonoritate mult mai tenebroasă, un soundtrack lipsit de orice urmă de piese pop sau comercialism.

E un film de ansamblu, în care fiecare rotiţă stă la locul ei. Christian Bale e şi mai tenebros ca data trecută şi Bruce Wayne-ul său e şi mai sarcastic. Vocea lui Batman, fuzată, vine direct din cel mai aprig coşmar. Alfred, fidelul său servitor, este din nou Michael Caine, bătrînul gentleman care desluşeşte şi miezul poveştii cu pilda din Birmania. Gary Oldman se dovedeşte a fi un actor mai versatil decît îl credeam, după o galerie întreagă de psihopaţi, este bun şi generos ca locotenentul Jim Gordon, cu un rol mai întins de această dată. Iar Morgan Freeman e bun şi înţelept ca Lucius Fox. Maggie Gyllenhaal ia locul Katiei Holmes în rolul Rachel Dawes (singura shimbare de cast) şi Eric Roberts apare ca mafiot infatuat. Dar vedeta filmului e Heath Ledger, care e extraordinar, ar trebui să ia un Oscar postum! E cel puţin morbid să-l vezi pe ecran acum, într-un rol atît de sinistru. Dar dacă Ledger e mort, Jokerul lui e nemuritor ("I believe whatever doesn't kill you simply makes you stranger", e prima lui replică în prim-plan). Modelul lui e Alex din A Clockwork Orange, dar eu parcă-l văd mereu pe Marlon Brando în Ultimul tango la Paris, cu părul vraişte şi năclăit şi un surîs trist. Îmi pare rău pentru Jack Nicholson, dar Jokerul lui nu ţine pasul cu vremurile noi, în care terorismul înseamnă cu totul altceva, o nebunie mai mult decît posibilă, pusă pe ecran într-un mod eficace de Nolan şi Ledger. Filmul poate să-ţi dea senzaţia de rău fizic, atît e de tensionat (nu prea înţeleg cum de la ei e PG 13, pentru că la noi e 15), are durată epică, 2 ore jumate, deşi putea să fie liniştit de 2 ore, e chiar prea mult şi asta ar fi singura mea obiecţie, mai ales că devine repetitiv în ultimele douăzeci de minute.

Deja pe IMDB, votanţii l-au adus pe locul unu all time, se vorbeşte de Oscaruri, dar cel mai important, Cavalerul întunecat e aici şi lumea lui nu va mai fi niciodată la fel. Mi-e teamă să cer ca franciza să mai continue, pentru că este destul de imposibil să depăşească The Dark Knight.

(5 stele din cinci)

Notă: Acum şi pe blog la http://aldmovieland.blogspot.com/