Aş vrea să cred că a-nebunit lumea. Din tot ce am citit şi m-am informat despre noul film spart din serialul Dosarele X am aflat că e o sfidare la adresa a orice şi chiar a gravitaţiei. "Vreau să cred" este subtitlul lor, I Want to Believe, după una din replicile cheie ale serialului şi posterul (şi crezul) lui Mulder cu un OZN pe el. Credinciosul era Fox Mulder, sceptica era Dana Scully, apoi lucrurile s-au schimbat.
Nu am urmărit ultimele două serii ale Dosarelor X şi ştiu că odată cu 11 septembrie 2001, orice conspiraţie de-a lui Chris Carter cu extratereştrii, ulei negru, lanuri de porumb suspecte sau regiuni îngheţate cu crio-adormiţi, coordonate de CSM-(Cigarette Smoking Man, pentru cei ce nu sunt X-philes), nu au mai avut multă noimă. Dar iată ceea ce ştiu, fără nici un fel de spoilereală pentru cei ce vor să se ducă să vadă filmul, ştiu că Scully şi Mulder au avut o relaţie (sexuală, vreau să zic), că Scully a avut un băiat cu Mulder, inseminată artificial se pare, care a murit imediat. Nu vreau să cred dar ştiu că tensiunea sexuală care era între cele două personaje era cel mai bun ingredient din X Files şi, la fel ca în Moonlightning / Maddie şi David, după ce personajele şi-au consumat relaţia au avut numai probleme. Cred că a împărţi slujba cu partenerul sexual e o utopie, mai ales atunci cînd lucrezi pentru FBI la cazuri cu mutatis mutandis şi cineva din guvern te inoculează cu cancer. Ştiu că Mulder e acum pe lista neagră, un fugitiv, şi că Dana Scully s-a întors la medicină şi profesează, încercînd să ajute copiii cu boli terminale. Şi vreau să cred că aşa şi e şi că Robert Patrick sau alte simulacre nu au avut loc. Chiar dacă extratereştrii nu s-au cuminţit, şi vor invada lumea pe 22 decembrie 2012.
Dar nu despre asta e vorba în filmul Dosarele X nr. 2, venit la 10 ani după filmul nr. 1 (Fight the Future). Ci despre un caz anume, de competenţa Dosarelor X, dar ce să faci atunci cînd acest departament nu mai există? Chemi specialiştii de pe unde se află ei. Şi David Duchovny şi Gillian Anderson au peste 6 ani de cînd nu mai sunt omonimele lor, şi asta le dă un aer de outsideri şi tot subiectul e construit în jurul îndoielilor lor de a se întoarce în universul X. Iar apropo de subiect (scris de Carter cu partenerul său Frank Spotnitz şi regizat de Carter), mi s-a părut mai potrivit pentru un episod din Millennium, celălalt serial creat de el. Avem medii, atmosferă sumbră, zăpadă şi ninsoare cît cuprinde (se vede că s-au întors să filmeze la Vancouver), un preot pedofil care se căieşte (scoţianul Billy Connoly excelent!), ingredientele unui thriller de modă veche, fără intrigi globalizator-apocaliptice şi distrugeri de oraşe făcute digital! Şi un subtext destul de necomercial pentru un blockbuster de vară, în care lupta principală se duce între credinţă vs. îndoială , cu menţiunea că de fapt acest nou X e şi un film de dragoste, despre căinţă şi absolvire. Ei au vrut ca eu să cred şi eu am reuşit parţial. The Truth is still out there, doar că e vorba despre altfel de adevăruri.
(trei stele din cinci)
Notă: Acum şi pe blog la http://aldmovieland.blogspot.com/