Dosarele X dau chix - The X Files: I Want to Believe

La şase ani de la încheierea serialului şi la 10 de la primul lungmetraj, agenţii Fox Mulder şi Dana Scully îşi reiau costumele. Rezultatul acestei noi poveşti a cărei producţie a fost învăluită în cel mai etanş mister (tocmai pentru a spori misterul) e departe de a fi satisfăcător până şi pentru fanii celor nouă sezoane Dosarele X.

Cum a trecut timpul peste Mulder şi Scully? Au îmbătrânit frumos? Ce li se mai poate întâmpla ca să ne intereseze? Mulder (David Duchovny) pare fără vârstă - actorul dorea să se reîntoarcă în pielea personajului -, în vreme ce Scully, deşi poartă aceleaşi pardesie bej şi aceeaşi expresie reticentă, pare mai hârşită (Gillian Anderson mărturisea că i-a fost foarte greu să revină la personaj.).

Chris Carter alege pentru ceea ce dorea a fi primul lungmetraj de sine stătător Dosarele X o poveste nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nu tu OZN-uri, nu tu răpiri sau dialoguri în astral, ci o intrigă terestră, suficient de întunecată cât să tragă filmul spre un thriller horror "de largă respiraţie" şi de larg consum. Intriga principală e susţinută şi echilibrată de o subintrigă în vechea factură a seriei, cu un preot pedofil cu puteri paranormale, ale cărui viziuni ar putea desluşi misterul dispariţiei unui agent FBI.

Există câteva momente în care cele două planuri alunecă unul spre altul, obligându-te să construieşti scenarii posibile pe măsură ce filmul înaintează şi să te îndoieşti de buna-credinţă a preotului paranormal. Aceste momente sunt de fapt cele mai intense pe care ţi le poate provoca filmul. Căci acesta nu ţi se pare nici atât de înfricoşător pe cât spunea Chris Carter că l-a dorit, nici atât de inteligent sau de inventiv pe măsură ce iţele se desfac şi povestea se prezintă plăcintă pe masă, şi nici atât de prietenos cu cei doi eroi ai săi.

Paradoxal, cele mai slabe momente de pe ecran - şi în ceea ce priveşte dialogurile, şi interpretarea -, sunt cele de intimitate dintre Mulder şi Scully.

Dialogurile altădată încărcate de o linişte care lucra pe dedesubtul disputei dintre credinţă şi reticenţa ştiinţifică, transformându-i pe cei doi colegi într-un fel de mecanism bielă-manivelă pentru poveste, s-a preschimbat în interminabile tête-à-tête-uri ale unui cuplu obosit.

Mulder şi Scully nu mai au fructuoasele brainstorming-uri în care adevărul era mereu pus în discuţie şi circula de la unul la altul cu agilitatea mercurului, ci incerte probleme existenţiale şi, mai ales, neinteresante probleme de cuplu. Ce vremuri erau acelea în care ne întrebam dacă cei doi se vor combina vreodată?

Ce păcat că s-au sărutat pentru că au căzut din sferele lor înalte şi, după câţiva ani de trai pământean, au devenit ca noi toţi.

După asemenea discuţii purtate între patru ochi "străini şi goi", nu-i de mirare că nu ţi se mai pare credibil ca ex-agentul Scully să se strecoare agil în mănuşile chirurgicale şi să execute o complicată operaţie pe creier (parte a unei alte subintrigi, insuficient dezvoltate).

Redeschiderea Dosarelor X, una dintre cele mai nefericite idei ale anului, demonstrează că multe lucruri care au fost odată bune trebuie lăsate acolo unde dorm, adică în trecut. O amintire frumoasă e de preferat chiar şi pentru cei "care cred".


The X-Files: I Want to Believe / Dosarele X: Vreau să cred
regia Chris Carter,
cu: Gillian Anderson, David Duchovny, Amanda Peet, Bill Connolly, Xzibit.