Let There Be More Light - Richard Wright, Pink Floyd

Come in here, dear boy, have a cigar. You're gonna go far, fly high,
You're never gonna die, you're gonna make it if you try; they're gonna love you.
Ştiu că the happiest day of my life ar fi fost ziua în care, mînă în mînă cu iubita mea şi glas lîngă glas, am fi cîntat împreună cu Pink Floyd, live, Shine on You Crazy Diamond, Wish You Were Here, Time sau Confortably Numb. Ar fi fost ziua în care am fi vibrat la unison, cu un întreg stadion, pe acordurile lui Echoes, ar fi fost ziua în care cu siguranţă ne-ar fi purtat spre stele un Astronomy Domine interpretat în amintirea lui Syd.

Însă la debutul anilor '80, cînd Pink Floyd era în turneul de promovare al lui The Wall, eu nu eram născut, aşa că pentru mine nu mai contează că România era ea însăşi îngrădită. În 1994, cînd Pink Floyd (un Floyd fără Waters) promova The Division Bell, eu abia auzeam de ei, iar în 2005, cînd marele Pink Floyd a susţinut un scurt recital în Hyde Park-ul londonez, în cadrul Live 8, atunci îmi imaginam că e numai un început şi că în curînd Pink Floyd va susţine un spectacol personal, măcar unul, undeva în lume. Adevărul e că Pink Floyd a mai venit în faţa publicului după Live 8, însă fărîmiţat, pe de o parte David Gilmour, de cealaltă parte Roger Waters. Pe cel din urmă l-am văzut, însă mi-am dorit enorm să nu fie numai atît. Iar acum... acum visul s-a terminat.

Richard Wright a decedat luni, 15 septembrie 2008, după o scurtă luptă cu cancerul; avea 65 de ani. Un comunicat sec, sosit ieri dinspre Anglia. Richard Wright e pianistul autodidact care, alături de David Gilmour, a dat lirism muzicii Pink Floyd. Wright şi Gilmour sînt cei care împlineau arhitectura gîndită de Roger Waters cu forme sensibile, emoţionante. Vocea lui Wright se împleteşte memorabil cu cea a lui Gilmour pe Echoes, construcţia muzicală care închide albumul Meddle (1971), pianul său asigură introducerea şi leagă părţile lui Shine on You Crazy Diamond, sintetizatorul său provoacă turbulenţele de pe Interstellar Overdrive sau On the Run, The Great Gig in the Sky de pe Dark Side of the Moon e compoziţia sa, iar pe Us and Them, de pe acelaşi album, sau pe A Saucerful of Secrets, piesa care dă titlul discului din 1968, pecetea sa este auzibilă.

Pe scenă a apărut pentru ultima oară la Londra, în 2007, într-un spectacol dedicat memoriei lui Syd Barrett. În anul anterior a fost alături de David Gilmour în turneul de promovare al On an Island, discul celui din urmă. Din înregistrarea concertelor londoneze ale acestui turneu a rezultat DVD-ul Remember that Night. Turneul respectiv s-a încheiat cu un concert mamut susţinut pe 26 august 2006 în portul din Gdansk, la aniversarea a douăzeci şi şase de ani de la grevele Solidarităţii. Şi concertul respectiv va apărea pe DVD în această lună.

În 1963, Richard Wright este membru fondator al formaţiei Sigma 6 care se va numi curînd The Pink Floyd Sound apoi, mai simplu, Pink Floyd. A fost alături de Pink Floyd în toată istoria sa, iar în afara perioadei cuprinsă între 1979 şi 1987 a fost membru deplin. Din cauza unui conflict cu Roger Waters, Richard Wright a figurat doar ca angajat în dezvoltarea proiectului The Wall, iar după producerea acestuia a părăsit formaţia pînă în 1987, an din care Pink Floyd şi-a continuat istoria pînă în 1994, însă fără Roger Waters. Richard Wright a convins şi în carierea solo, prin două materiale discografice de real succes, Wet Dream (1978) şi Broken China (1996).

Luni, pe blogul lui David Gilmour era scris: "Nimeni nu îl poate înlocui pe Richard Wright. El era partenerul meu muzical şi prietenul meu. Exact ca şi lui Rick, nici mie nu mi-e foarte uşor să îmi exprim sentimentele în cuvinte, dar îl iubesc şi îmi va lipsi enorm."

... The time is gone, the song is over, thought I'd something more to say...