Dezgustător - Star Wars: The Clone Wars

Sunt dispus să îi iert multe lui George Lucas. A luat trilogia originală Star Wars, a curăţat-o, a lustruit-o şi a mai pus-o la vânzare încă odată. Nu s-a potolit şi i-a venit ideea pentru The Phantom Menace, un prequel care s-a dovedit a fi prima parte dintr-o nouă trilogie. Rezultatul a fost Jar Jar Binks. Dar l-am iertat şi pentru Jar Jar, pentru că până la urmă, sunt cel mai înfocat fan Star Wars. Attack of the Clones a sosit şi m-a bulversat total, iar Revenge of the Sith, are la activ cea mai penibilă motivaţie pentru naşterea legendarului Darth Vader. Dar l-am iertat şi pentru asta, pentru că în nici un moment nu am simţit că s-a pierdut acea magie specifică operei spaţiale, pe care am îndrăgit-o atât de mult.

Dar totul are o limită. Mai ales atunci când ştii că Lucas se pregăteşte de lansarea unui serial de animaţie Star Wars pentru televiziune, dar alege ca episodul pilot să fie transformat într-un lungmetraj şi lansat în cinematografe. Lăcomia este umbra părţii întunecate. Probabil că Lucas ar fi trebuit să ştie cel mai bine asta, pentru că el ne-a "învăţat" care-i treaba cu Forţa.

Dar până la urmă vorbim de Star Wars. Cât de rău poate să fie, având în vedere ultima sa tentativă de animaţie a fost mini-seria Clone Wars, realizată de Genndy Tartakovsky? Am crezut că Lucas a prins "şmecheria", iar acum nu făcea nimic altceva decât să ducă totul la un alt nivel. Dar adevărul e că înainte să intru în sala de cinema, mă tot gândeam la faimoasa replică nelipsită din niciunul din cele 6 filme: "I have a bad feeling about this!"

Este foarte "nasol" pentru un fanatic ca mine să spună că ultimul "film" din seria Star Wars, a fost "naşpa". Dar o spun pentru că asta a fost. Un material preluat de la Tartakovsky, pe care nu l-au înţeles. Dacă nu eşti destul de atent, tema muzicală a lui John Williams se cântă suficient cât să te păcălească că ăsta chiar este un film Star Wars. Foarte departe de adevăr. Clasica scena de la început cu "a long time ago, in a galaxy far, far away", este deranjată şi şifonată de nişte interferenţe radio, semnalând războiul şi prezenţa soldaţilor Republicii. Soldaţi care şchiopătează toţi laolaltă. Imaginea trupei de elită, care folosea comenzile silenţioase şi fel de fel de dispozitive pentru a-şi îndeplini misiunea, este înlocuită cu imaginea unor soldaţi mediocrii şi prost antrenaţi.

The Clone Wars are un mare defect constructiv. Este împănat cu multe scene de bătălie, multe explozii şi o liotă de soldaţi bulversaţi şi nedumeriţi, inutili fără maeştrii lor Jedi. Toate astea pe fondul unei muzici compuse de un domn care a lucrat la Walker, Texas Ranger. Cu toate astea, pe parcursul filmului am tot căutat scuze care să-l exonereze şi de data asta pe Lucas şi ideile lui excentrice. Din păcate, George Lucas dăunează grav sănătăţii acestui film. Animaţia folosită este una revoluţionară? În nici un caz. Animaţia este ţanţoşă, ţeapănă şi face personajele să arate la fel de tocite ca Cher, asemenea unor totemuri cu buze mişcătoare, care mormăie zgomote monosilabice.

Evenimentele au loc între Episodul II şi Episodul III (o nouă saga între două rânduri), iar acum Anakin Skywalker nu mai este învăţăcel. El a ieşit de sub tutela lui Obi Wan Kenobi, creându-şi reputaţia de cel mai puternic Jedi al tuturor timpurilor. Decizia consiliului în privinţa "Alesului", este de a-i da un învăţăcel. Ahsoka Tano îi seamănă în foarte multe privinţe. Este neascultătoare, deloc prudentă, impulsivă şi nerăbdătoare să ajungă mai repede maestru Jedi. După un schimb de 3 replici, cei doi se alintă. El este Sky Guy, ea este Snips. Obi Wan Kenobi este un îngâmfat, iar Yoda inexistent. Dar toate personajele sunt aglomerate în film, ca să lase cumva impresia că tocmai am văzut ceva legat de Star Wars.

Dar nu Ashoka Tano dăunează filmului. Cel mai groaznic personaj din universul Star Wars se reîntoarce în prim plan: Jabba The Hutt. Fiu lui este răpit, iar returnarea sa "tăticului lui" devine o prioritate pentru Consiliul Jedi. Întreaga galaxie, Republica şi soarta războiului stau acum în loc pentru Jabba the Hutt. Ameninţarea unei noi fantome, Asajj Ventress, este la fel de neinteresantă şi plictisitoare ca vocea ei. Duelul ei cu Obi Wan Kenobi, este folosit pe post de umplutură, că nu cumva să fie neglijat Kenobi. Pe lângă asta mai avem parte de un duel. Skywalker - Dooku, plictisitor din cale-afară. Cu toţii am văzut Revenge of the Sith, aşa că nu văd rostul acestui duel improvizat. Ştim deja ce se va întâmpla.

Povestea pare că a fost calculată aritmetic. Lucas o fi gândit povestea în parametrii matematici: o introducere, câteva personaje legendare, nişte împuşcături, 3-4 explozii, adunam cu nişte dialog şi încheiem cu un duel. Aceeaşi reţetă de fiecare dată. Cantitate şi zero calitate. Vina îi revine şi regizorului Dave Filoni, care acordă atâta atenţie acţiunii, încât ignoră / neglijează povestea şi personajele.

În concluzie un film vizual foarte obositor şi foarte uşor de uitat, dirijat cu spatele şi scris cu picioarele. Lucas a vrut un Star Wars baban, un eveniment care să marcheze un nou început, dar rezultatul se ridică la nivelul filmului de televiziune Ewok Adventure. Şi o nouă metodă pentru Lucas de a obţine o satisfacţie bolnavă din a face Star Wars-ul dezgustător.