Florin Vidamski e directorul general al teatrului de limbă română din Sfîntu Gheorghe, iniţiatorul TAMper2 şi un actor apreciat. Generatorul unei idei unice, pînă acum, în mediul teatral românesc vorbeşte despre ce înseamnă aceste întîlniri pentru comunitatea acestui oraş din Secuime.
Iulia Popovici: Cu riscul să simţi că te repeţi, spune-ne, te rog, care a fost geneza acestei idei, de a aduce împreună într-un festival-confruntare un regizor român şi unul maghiar. Care e balanţa între miza estetică şi cea comunitară în contextul de la Sfîntu Gheorghe?
Florin Vidamski: Trebuie făcută o rectificare, e vorba de o întîlnire teatrală, şi nu de un festival. Anul trecut, Teatrul "Andrei Mureşanu" din Sfîntu Gheorghe, a lansat proiectul cultural numit Întîlnirea Teatrală TAMper2, din două motive foarte simple, dar extrem de importante pentru noua direcţie pe care încerc să o propun în timpul mandatului meu managerial: trebuia continuată tradiţia festivalieră a acestui oraş, trebuia găsit un concept teatral care să scoată în relief contextul cultural al acestui spaţiu şi să răspundă nevoilor culturale ale comunităţii.
Se ştie că ne aflăm într-o situaţie interesantă şi, cred, unică în România. Adică: Teatrul "Andrei Mureşanu" funcţionează într-un spaţiu cultural bilingv, în care comunitatea se află în faţa unui paradox - majoritarii români sînt minoritari şi minoritarii maghiari sînt majoritari. Unde, dacă nu la Sfîntu Gheorghe, se pot întîlni/confrunta un regizor român şi unul maghiar? A pune faţă în faţă doi creatori de teatru remarcabili, unul din România şi celălalt din Ungaria, presupune deschiderea unui spaţiu de întîlnire, în care discursurile artistice, diferite şi valoroase, ale acestora constituie fundamentul confruntării/dialogului.
Noi ne dorim, prin toate proiectele noastre, să atragem către teatru o comunitate a spectatorilor din Sfîntu Gheorghe, formată din spectatori români şi maghiari, căreia să-i oferim un model de dialog cultural autentic. Miza estetică depinde în totalitate de repertoriul propus, de nivelul spectacolelor şi de performanţele actoriceşti. De fapt, există o legătură subterană între cele trei elemente enunţate. Dacă ai o echipă de actori antrenată consecvent şi care îşi propune ca unic scop evoluţia şi dezvoltarea mijloacelor actoriceşti, atunci miza estetică a spectacolelor din repertoriul teatrului devine mai puternică şi mai rafinată.
Cred cu fanatism în această ecuaţie şi încerc s-o fac posibilă atît prin spectacolele propuse în stagiune, cît şi prin pregătirea actorilor în cadrul unor ateliere de formare profesională. Teatrul "Andrei Mureşanu" propune un teatru de calitate, cu o miză estetică exigentă. Cred că o comunitate, indiferent de zona ei geografică, este dispusă să stabilească o relaţie durabilă cu teatrul doar dacă îi este activată nevoia interioară prin spectacole performante.
I.P.: Care sînt criteriile după care a funcţionat, pînă acum, selecţia regizorilor invitaţi şi a spectacolelor lor?
F.V.: Am căutat regizori puternici, care au spart anumite convenţii şi ale căror spectacole au stîrnit atît aprecieri, cît şi controverse. Ei au creat şi creează, în continuare, un fenomen teatral în spaţiul cultural căruia îi aparţin. Îşi oferă libertatea de a face propuneri curajoase care au ca pretext textele contemporane sau cele clasice şi cîteodată îşi pun în scenă propriile creaţii dramaturgice sau adaptări. Ei au devenit lideri ai unori echipe de actori cu care au o relaţie specială şi îndelungată.
I.P.: Cum vezi, acum şi pe termen mediu, rolul bursei pe care aţi lansat-o/o acordaţi?
F.V.: Această bursă a fost adresată absolvenţilor de regie din promoţia 2008. Cîştigătorul Bursei TAMper2 se numeşte Cristian Ban şi îmi face o deosebită plăcere să amintesc că selecţia proiectelor a fost făcută de regizorul Alexandru Dabija.
Cred că pentru noi este important să găsim o posibilitate de a lucra cu regizorii tineri, să-i încurajăm în timpul acestei etape dificile şi să ne molipsim de prospeţimea lor. Anul viitor vom lărgi aria de interes pentru absolvenţi din ultimii trei ani, pentru că nu am primit prea multe proiecte. Probabil că absolvenţii din 2008 nu au avut timp suficient să pregătească propunerile, din cauza licenţei.
I.P.: Cum ai evalua întîlnirea de anul acesta, într-o paralelă cu cea de anul trecut, dintre Radu Afrim şi Árpád Schilling?
F.V.: Atmosfera fiecărei întîlniri a fost dominată de personalitatea regizorilor protagonişti, dar şi de calitatea spectacolelor invitate. Anul acesta, programul a fost mai dens, deocamdată nu ştiu dacă e bine sau rău. Am adăugat trei componente interesante, care anul trecut n-au existat: întîlnirea celor două teatre din Sfîntu Gheorghe ("Andrei Mureşanu" şi "Tamási Áron", fiecare cu cîte o producţie din stagiunea 2007-2008), Bursa TAMper2, despre care am vorbit, şi Biblioteca TAMper2 - am lansat o ediţie bilingvă cu textele celor doi protagonişti, Viitorul suna bine de Gianina Cărbunariu şi Mautocatamdispărut de Viktor Bodó. La ambele ediţii ale Întîlnirii Teatrale TAMper2 au fost invitate spectacole excepţionale care, sînt convins, au marcat puternic spectatorii evenimentului şi au lăsat urme adînci.
I.P.: Cum se întîlneşte TAMper2 cu activitatea curentă a teatrului? Radu Afrim e regizorul teatrului şi, deci, lucrează la Sfîntu, dar există în plan şi ideea colaborării cu ceilalţi directori de scenă?
F.V.: Întîlnirea Teatrală TAMper2, ediţia a II-a poate avea consecinţe interesante pentru stagiunea teatrului. I-am propus Gianinei Cărbunariu să lucreze cu echipa teatrului nostru şi cred că spre sfîrşitul stagiunii 2008-2009 vom avea un spectacol regizat de ea, care va fi prezentat în TAMper2, ediţia a III-a.
Viktor Bodó mi-a făcut o propunere foarte interesantă, a invitat Teatrul "Andrei Mureşanu" să devină partener într-un proiect european care se va desfăşura între 2010-2011. Acest proiect este iniţiat de Schauspielhaus din Graz şi presupune realizarea unui spectacol, regizat de Viktor. Actorii participanţi la proiect vor fi selectaţi din Teatrul "Andrei Mureşanu", Compania Szputnyik, Budapesta, şi Schauspielhaus.
Pentru noi e important să existe o continuitate între TAMper2 şi stagiune şi ne face plăcere să ne întîlnim cu aceşti creatori puternici cu care am avut un dialog cald şi deschis.
I.P.: La cine vă gîndiţi în continuare, ca invitaţi ai TAMper2? Există posibilitatea să extindeţi conceptul către alte arte ale spectacolului, cum ar fi dansul? Întreb, pentru că am avut deja imaginea a cum ar decurge întîlnirea dacă «reprezentanţii români» ar fi Manuel Pelmuş sau Mihai Mihalcea.
F.V.: E o chestiune care devine din ce în ce mai dificilă, însă va trebui să decidem, curînd, protagoniştii confruntării ediţiei a III-a. Prin conceptul evenimentului, s-a propus deschiderea unui spaţiu de întîlnire pentru doi creatori de teatru. Asta înseamnă că ne gîndim la regizori, actori, dramaturgi, coregrafi, scenografi, compozitori de muzică de teatru.
Vom stabili dacă întîlnirea/confruntarea următoare se va produce tot între regizori sau vor fi în focus ceilalţi creatori, care contribuie la actul artistic şi care au o importanţă deosebită.
I.P.: Şi acum spune-mi, te rog (pentru că de mult mă întreb, văzînd cîte reuşiţi să faceţi cu atît de puţine mijloace), cum decurge o zi din viaţa directorului teatrului românesc din Sfîntu Gheorghe.
F.V.: Cîteodată apar multe probleme, unele influenţează creşterea tensiunii, altele sînt chiar amuzante. În orice caz, e o zi lungă. Dacă proiectele în care crezi au succes, atunci merită efortul.