În noul său film, foarte diferit stilistic de pomposul şi jenantul Logodnicii din America (2007), regizorul Nicolae Mărgineanu abordează direct, firesc şi (aproape) fără preţiozităţi povestea bine scrisă de Tudor Voican, cineast cu o carte de vizită prestigioasă şi numeroase scenarii la activ, dintre care se detaşează excelentele Marilena de la P7 şi California Dreamin' (nesfârşit), în regia lui Cristian Nemescu.
Aventura lui Emil, un biet strungar rămas şomer după închiderea fabricii din orăşelul de provincie unde lucra, ajuns la Bucureşti animat de visul de-a emigra în Australia cu nevasta şi copilul şi având asupra lui banii obţinuţi din vânzarea apartamentului şi maşinii cumpărate la nuntă, frizează ghinionul suprem după ce Emil este escrocat cu mare uşurinţă la prima casă de schimb valutar unde încearcă să transforme în dolari leii ascunşi cu spaimă de om sărac. Lucrată într-un registru mai consistent, povestea s-ar fi putut transforma într-o istorie dramatică puternică şi profundă, cu accente de absurd existenţial. Şi aşa, însă, abordat într-un ton lejer, împănat cu haz de necaz dâmboviţean, şirul de peripeţii prin care trece Emil, prototipul păgubosului care a generat zicale precum "La omu' sărac nici boii nu trag", nu e lipsit de farmecul său, situând cu certitudine filmul în altă zonă decât a dezastrelor româneşti recente tip Dincolo de America sau Dragoste pierdută. Păţaniile lui Emil se transformă în curând într-o odisee prin Bucureştiul interlop, al escrocheriilor mărunte sau odioase, al hoţilor şi găinarilor de tot felul. Condus spre straturile tot mai adânci ale promiscuităţii, vinovăţiei şi anestezierii unei conştiinţe care la început dădea ceva semne de viaţă, el se îndepărtează spaţial şi sentimental de familie şi de sărăcuţele lui idealuri şi începe să împrumute chiar din metodele şi şarlatania din cauza cărora a rămas lefter. Cea mai puternică legătură se creează între el şi Lili, prostituata-studentă venită de la Chişinău care îl găzduieşte şi îl ajută să nu se înfunde de tot în hăţişul de găinării pe care îl constituie capitala şi lumea ei necunoscută şi înfricoşătoare pentru Emil.
Întorsăturile narative (punctate cu talent) prin care trec eroii se încheagă treptat într-un discurs despre rapacitate şi laşitate, despre minciună şi exasperare a traiului constant în mocirla neputinţei generalizate. Toţi românii din film par să fie escroci sau escrocaţi, să schimbe bani, să caute sinecure şi să facă blatul. Nu doar escrocii care roiesc la gura caselor de schimb au parte de o varietate de portrete fugare, dar plastice, ci şi escrocaţii, victime ale propriului orgoliu (precum cei doi bătrâni care nu concep că cineva le-ar putea pune la îndoială respectabilitatea).
Filmul are multe poticneli şi pedanterii (pe peretele prăpăditei încăperi a lui Lili, studentă la Drept, stă scris cu roşu "Per aspera ad astra"), iar suspansul bine întreţinut pe tot parcursul său este dezamorsat jalnic de finalul ezitant şi neconvingător. Pe de altă parte, prezenţele actoriceşti, fie ele ample sau scurtisime, au multă sare şi piper (excelent, firesc şi foarte convingător Cosmin Seleşi, care ne face să ne ataşăm de personajul său dezorientat şi înşelat de toţi, deloc rea tânăra Aliona Munteanu, care, în ciuda accentului moldovenesc pe care uneori îl pierde pe drum şi a clişeelor groase din care e creionat stereotipul fetei de condiţia ei, o joacă pe Lili cu naturaleţe şi degajare). Lumea construită aici de Nicolae Mărgineanu şi Tudor Voican, aşa bolnavă şi închistată în ratare şi meschinărie cum e, răsuflă miasme, dar reuşeşte să decupeze o felie convingătoare din viaţa subterană a unui spaţiu pierdut în propriul derizoriu şi propria lipsă de orizont.
Schimb valutar, România, 2008.
Regia: Nicolae Mărgineanu.
Cu: Cosmin Seleşi, Aliona Munteanu, Doru Ana, Andi Vasluianu, Tatiana Iekel, Teodor Danetti, Valentin Uritescu, Coca Bloos, Anca Sigărtău, Adrian Titieni, Mihai Gruia Sandu, Rodica Ionescu, Cristian Botez.