Alex Leo Şerban: Cum a fost trecerea de la cotidianul tipărit la cel online?
Iulia Blaga: A fost bună pentru că mi-a dat mult mai multă libertate în cap. Scriu de acasă, pot fuma, pot face şi alte lucruri în acelaşi timp, îmi postez materialul cum e gata şi, în secunda următoare, e pe site. A fost "rea" pentru că am plecat de la cotidian, unde ritmul era alert, şi am dat peste un ritm şi mai alert. Am dat de fapt peste o euforie a vitezei. Mi-am dat pe urmă seama că trebuie găsită "la juste mesure" între viteză şi confort psihic. Nu vreau să dau în isterie, gîndindu-mă tot timpul că trebuie să fiu prima care dă o anumită ştire sau prima care scrie despre nu ştiu care film. (Nu am trecut însă "cu arme şi bagaje" la Hotnews.ro, scriu şi în alte părţi. HotNews e însă singura publicaţie online.)
A.L.Ş.: Ziarele au, mai nou, ediţii online în care comentează tot felul... Cum ţi se pare acest lucru?
I.B.: Am citit de cele mai multe ori reacţii de care mi-a fost jenă. Foarte mulţi dintre cei care postează comentarii aruncă din spatele draperiei anonimatului multe răutăţi, sărind la gîtul autorului, în loc să contraargumenteze. Mi se pare că aceste comentarii, ca şi cele de pe bloguri, nu duc niciodată la un dialog. E un schimb de săgeţi tot mai înveninate. Cîştigă cel care rezistă mai mult. Uite, de fapt, cu asta trebuia început: comentariile de la noi sînt preponderent "înjurături". Prea puţini sînt cei care postează un comentariu laudativ. Asta vine din frustrări de multe feluri, dar şi din lipsă de civilizaţie.
A.L.Ş.: Ce crezi că se va întîmpla: vor rezista ierarhiile/canoanele/topurile cinematografice în viitorul "blogăresc"?
I.B.: Cred că, în timp, totul se va nivela. Deja, graţie libertăţii de opinie (una aparentă, de fapt, pentru că se ascunde după oblonul anonimatului), cei care scriu pe bloguri sau au blogurile lor sînt convinşi că au dreptate în tot ce spun şi că opiniile lor sînt la fel de valabile ca acelea ale profesioniştilor. Iar cei care citesc aceste lucruri le pot uşor lua de bune. Iar ele sînt valabile în măsura în care Internetul, în suprema lui democraţie, o permite. Într-un viitor deloc îndepărtat, n-o să mai fie nevoie de critici de film, de pildă. Ei or să ajungă la acelaşi nivel cu bloggerii.
Ăsta e, din păcate, trendul, iar la noi în ţară e potenţat şi de lipsa autorităţii, şi de lipsa respectului/încrederii pentru orice fel de autoritate. Fiecare are păreri, dar nu poate avea un dialog cu cel de opinie contrară pentru că de la a doua frază se blochează în "Vezi că eşti prost?".