Marţi, 04.11.2008
Macbeth de William Shakespeare
Regia: Mihai Măniuţiu (Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" Iaşi)
Odată sădită, sămânţa răului cu greu mai poate fi stârpită. Obligă la răzbunare şi mistuire a firii umane, a slăbiciunilor. Aruncate ca într-o cuşcă a leilor, personajele din Macbeth se războiesc pentru putere, numai că sala tronului este plină de confuzie, remuşcări şi miroase a hoit. Un spectacol cu sonorul la maxim şi focuri de arme, care face parcă şi mai ridicole pornirile animalice ale omului la care tu, ca spectator, priveşti de sus. Printre gratii însă.
Dintre toţi oamenii din lume
Instalaţie Stan's Cafe
Suntem undeva înăuntrul unor cifre statistice. Aşezate pe hârtie, alături de alte şi alte cifre, avem sens, spunem ceva. Mai adunaţi sau mai răsfiraţi, singuri pe foaie sau ascunşi sub alte mii, Bob-ii aşteaptă să migrăm, să creştem, să ne mai naştem câţiva. Globul arată ca o plantaţie parcelată. Unul dintre cele mai frumoase lucruri mi s-a părut faptul că aceste boabe vor fi donate ca hrană pentru animale. Ne întoarcem de unde am plecat. Hrănim matca.
* Aceste rânduri nu au titlul de cronică, ci sunt o mărturie personală a reacţiilor faţă de spectacolele din cadrul FNT 2008 la care asist în calitate de simplu spectator.