Prinzînd polemica de coadă - FNT 2008

Alice Georgescu scrie patru episoade în Ziarul de duminică despre Festivalul Naţional de Teatru din 2008, plus o coda în Dilema Veche. Cristina Modreanu îi răspunde şi iată, nu-i aşa?, un debut de polemică. Sau nu?

Am căzut şi eu în tentaţia discuţiilor ideologice în jurul trecutelor, prezentei şi viitoarelor ediţii ale FNT. La un moment dat, mi-au trecut, în acelaşi timp şi concurîndu-se, două idei prin cap.
1. De vreme ce asemenea schimburi de opinii nu interesează decît pe autorii / autoarele lor şi mica, tot mai mica, "breaslă", iar spaţiul jurnalistic destinat culturii se tot micşorează, n-or fi ele o formă narcisistă de irosire a paginii tipografice? Şi:
2. Dacă tot vorbim (şi tot vorbim) despre dialectica "naţional" - "internaţional", nu cumva ar trebui să ridicăm nivelul discuţiei la un grad de viziune, perspectivă, proiecţie în timp care să includă această discuţie la gradul unui dialog "european"?

Global vorbind, sîntem provinciali. Faceţi sinopsisul acestor înfierbîntate dezbateri pentru uzul unui ipotetic cititor străin - credeţi c-o să înţeleagă ceva? Degeaba vin spectacole "internaţionale" şi faimoase în România, dacă modul în care percep ele aceste participări la festivaluri se apropie de viziunea turneelor la ţară, la rudele sărace (intelectual), de la care mai scot nişte bani. Invitaţiile la festivaluri nu mai departe din Polonia contează la CV şi dosarul de presă, la fel şi cronicile de pe-acolo - dar credeţi că Rimini Protokoll a cules ceva de pe la noi? Acum simt cum cad din nou în "scrisul românesc", aşa că mă voi opri.

Revenind: care sînt mizele conflictelor pentru care a curs atîta cerneală şi s-au consumat atîţia decibeli? Nici eu nu înţeleg de ce compromisul cu Andrei Şerban a fost imposibil, de ce era inadmisibil de adus un spectacol mai puţin extraordinar al unui regizor (sau al altuia), într-un final, oricum mai bun decît culmile creative ale unora dintre cei invitaţi totuşi. Dar asta a ales Cristina Modreanu, ăsta e materialul clientului, haideţi să vedem ce e cu producţiile pe care chiar le-a selecţionat, nu pe care ar fi putut să le. Singurul subiect care merita, după mine, efortul e cel legat de modificarea paradigmei teatrale şi de regîndirea conceptului de "naţional", dar pînă şi ăsta s-a pierdut (şi eu l-am pierdut) în umori, egoisme mai mult sau mai puţin infantile şi aluzii de culise ale culiselor.

Grija noastră ar trebui să fie care e viitorul FNT, dincolo de următorii doi ani ai mandatului Cristinei Modreanu. Pentru că nu există nici un critic cu anvergura publică (a se traduce: cunoscut şi acceptat de "comunitate") a Cristinei Modreanu şi, anterior, a Marinei Constantinescu - decît dacă, eventual, ne întoarcem în timp. Deci, formula va trebui regîndită - dar cum? În plus, teatrul românesc se va internaţionaliza el însuşi, iar sistemul repertorial se va altoi cu cel de proiecte (coproducţii, eventual internaţionale, cu actori colaboratori care vor impune o logică a programării reprezentaţiilor cu totul diferită). Teatrul îşi va diversifica formulele, pur şi simplu ca să poată supravieţui nevoilor în schimbare ale publicului, iar instituţiile de spectacol vor înceta să fie exclusiv producătoare de teatru dramatic, mai ales în provincie, unde publicul "de artă" dispare, dacă nu e atras de o ofertă mult mai diversificată. Una în care să existe şi nouveau cirque, şi comedie de moravuri, şi muzical, şi text autohton mai puţin de nişă, şi montări periodice, nu neapărat sibilinice şi "de autor", ale unor texte clasice (pentru că există un public imens pentru asta, iar dacă nu le face teatrul instituţional, or să le facă, prost şi comercial, "privaţii" în căutare de cîştig uşor) şi dans, şi proiecte destinate comunităţii, şi actori promovaţi ca vedete de teatru. Doar pe o "largă bază socială" poate exista şi experiment, atunci cînd un public consistent va deveni permeabil la neconvenţional, crescut fiind la şcoala unui teatru deschis către el, fără să facă rabat la calitate.

Iar meseria de critic nu va mai exista dacă nu se va metamorfoza într-una de expert teoretician al teatrului, capabil să medieze accesul la o "piaţă" artistică specifică şi la comunicarea interculturală. Dacă nu vom învăţa cu toţii la ce foloseşte internetul şi la ce blogurile. Dacă nu vom face parte dintr-un circuit global al dialogului, în zonele acelea eterice unde "de ce al tău şi nu al meu" nu înseamnă chiar nimic.