adaptare de Kama Ginkas după Fraţii Karamazov de Feodor Dostoievski,
regia Kama Ginkas, Teatrul Noua Generaţie, Moscova.
Două ore pînă la catharsis.
Revoltă interiorizată, gînduri şi piele tresărindă. La final, după o muzică celestă egală în senzaţie poate doar cu cea bisericească, actorii s-au adunat pentru aplauze. Se striga bravo, vocile se încălecau, se alergau unele pe altele, dar era linişte. O linişte obsedantă.
Cînd a venit şi igor iasulovich, în toată încremeneala asta, actriţa (mult mai tînără) care îl apucase de mînă şi-a încruntat sprîncenele. Atunci am ştiut că ea plînge. Chiar dacă într-un fel ce poate părea neobişnuit publicului.
***
Sunetul stricat al vocii lăudăroase a unui fost director de teatru, pe hol, la ieşire. Şi desprinderea interminabilă dată de un decor care parcă nu mai încăpea în propria-i înălţime.***
Un poem ridicol se mai joacă şi astăzi (6 noiembrie 2008), de la ora 18.00, la Sala Mare a Teatrului Naţional. Vă rog alergaţi şi voi după spectacolul ăsta...Pentru mai multe despre oameni & faze şi scurte cronici de culise de la această ediţie a FNT vizitaţi blogul Cristinei Bazavan.