Sunetul tăcerii
De Alvis Hermanis
Riga - 1968. Simon şi Garfunkel cântă despre salvarea prin iubire şi despre paradisul posibil, iar muzica lor traversează graniţe geografice şi politice. Paradoxul estului: politicul e eludat de muzică, de utopia fericirii - legea inocentă a tinereţii. Spectacolul e o privire nostalgică şi tandră spre idealurile generaţiei hippie, dinspre pragmatismul prezentului, care deşi a redescoperit forma ştie că a pierdut conţinutul.
Resurse
Alte articole de Oana Cristea GrigorescuCronici ale altor spectacoleArticole similare
Selecţia ca act performativ - FNT 2008 / Mihaela MichailovSuficienţa naţională - FNT 2008 / Magdalena BoiangiuPrinzînd polemica de coadă - FNT 2008 / Iulia PopoviciPe marginea Festivalului Naţional de Teatru 2008: o tentativă de polemică / Cristina ModreanuÎn aşteptare - FNT 2008 / Alice GeorgescuToate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru 2008Scrieţi la LiterNet
Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.
Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.
Publicitate