noiembrie 2008
Festivalul Naţional de Teatru 2008
Regina frumuseţii din Leenane, regia Andreea Vulpe

Martin McDonagh, cunoscut ca autor al Omului pernă şi al lui fuckin' Bruges are şi o altă latură dramaturgică. Piese precum Schilodul din Inishmaan sau Regina frumuseţii din Leenane mizează pe realitatea socială irlandeză, a comunităţilor mici, unde ratarea nu are nici măcar amploare. În piesele de acest tip ale lui McDonagh, eşecul apare pe muteşte. Regina... este un fel de Trei surori irlandeză, unde cele trei surori sunt una singură, iar Moscova este America. În fapt, McDonagh se ocupă de o dramă reală în lumea contemporană, aceea a egoismului familial: distrugerea cu bună ştiinţă şi infinită răutate a vieţii unui alt membru al familiei (copil / părinte / soţ) doar pentru a-ţi asigura ţie existenţa. E un soi de sclavie casnică. Un spectacol clasic, cu accent pe actorie. Oxana Moravec, cu un cinism rece în rolul unei femei a cărei viaţă trece pe lângă ea şi mai ales, Lucia Ştefănescu Niculescu în rolul bătrânei decrepite, răutăcioase şi de fapt, îngrozitor de speriată de propria neputinţă în singurătate.

Purificarea lui Constance Brown, regia James Yarker

Tare le mai place britanicilor să se joace cu spaţiile! La Sala Dalles, compania Stan's Cafe a creat un coridor, în adâncime, cu un perete mobil care se îndepărtează sau se apropie, care delimitează astfel spaţiul, dar creează şi falii temporale. "Camera de filmat", adică spectatorii, se află la un capăt al coridorului. Viaţa văzută pe / ca un coridor. Dinspre înspre. Ideea este interesantă şi cărnoasă, doar că poveştile prezentate sunt prea criptice, necesită ceva efort ca să înţelegi ce se întâmplă, asta atunci când story-urile nu rămân complet în obscuritate. Interesant, bine jucat, uşor confuz.

Cireaşa de pe tort este însă instalaţia de orez de la etajul Sălii Dalles, construită pe un concept extrem de simplu: fiecare om este un bob de orez. Pe foi albe am văzut reprezentaţi prin boabe de orez refugiaţii politic din lume, miliardarii, americanii de la mitingul lui Obama (chiar în ziua alegerilor pentru Casa Albă), spectatorii de la Teatrul Odeon, pe Michael Jackson şi fanii săi, pe Romulus Mailat, oraşul Târgovişte, pe Traian Băsescu, victimele din al doilea război mondial, etc. Umor profund şi gând pentru fiecare tematică. Cu câteva foi de hârtie şi câteva kilograme de orez s-a făcut un happening mai tare decît orice spectacol. În plus, durează doar câteva minute!

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus