Cronica de 5 rânduri - FNT 2008: Furtuna şi 69

Furtuna,
regia Lev Erenburg

Sunt anumite spectacole de bibliotecă, adică bune de "văzut" acasă, dacă se poate, cocoţat în vârful patului, sub plapumă. Spectacolul lui Erenburg e unul dintre acestea. Îmi aduce aminte de momentele în care, în adolescenţă, citeam Cehov. Erenburg descrie cu un realism mimetic universul mujicilor, o lume care se reduce la mâncat / băut, cântat, făcut baie cu plante aromate şi sex. Situaţiile create de regizor sunt detaliat configurate acestei lumi fruste, au umor şi sunt bune de şcoală pentru studenţii la regie, dar estetica este depăşită, iar lumea mujicilor ruşi este nu numai departe fizic de actualitatea românească, dar şi departe temporal. Un spectacol prea clasic despre o lume demult apusă.


69,
regia Alexandra Badea.

De dramaturgul Igor Bauersima am aflat prima dată la norway.today, un text (publicat şi pe LiterNet) în două personaje care se cunosc într-un chat room, pe internet, şi vor să se sinucidă împreună. 69 reface povestea, tot cu o întâlnire pe internet (rapid şi plauzibil în ziua de azi), doar că sinuciderea e înlocuită de un asasinat canibal. Sigur, lumea ne devoră identitatea. Doar că Bauersima nu se străduieşte prea mult să schimbe situaţia din norway.today astfel că de un punct încolo lucrurile devin previzibile. Cum nici textul nu oferă mari plăceri literare, rămâne ca măcar spectacolul să ne mai crească puţin interesul. Alexandra Badea face tot ce poate: aduce jocuri video pe scenă (o trimitere directă la realitatea virtuală ca evadare din realitatea imediată) şi se joacă puţin cu perspectivele (când potenţiala devoratoare îşi filmează victima, graniţa între teatru şi video dispare). Din păcate, nu este de ajuns.