Secvenţe (istoria ieroglifică a unui top ten românesc de film)

UCIN / Uniunea Cineaştilor din România şi ACF / Asociaţia Criticilor de Film au avut iniţiativa de a face un sondaj, între 40 de critici de film care au fost invitaţi să alcătuiască un top personal al primelor zece lungmetraje de ficţiune româneşti produse în România în intervalul 1912-2007. De pe 30 octombrie pe 2 noiembrie 2008, filmele, sub egida Top 10 - Cele mai bune filme româneşti, au putut fi văzute (sau revăzute) la cinema Studio, în Bucureşti. Mă întreb de ce nu mai mult timp şi în mai multe locuri.

Iată topul final:
1. Reconstituirea (Lucian Pintilie, 1970, 283 pct.)
2. Pădurea spânzuraţilor (Liviu Ciulei, 1965, 281 pct.)
3. Moartea domnului Lăzărescu (Cristi Puiu, 2005, 225 pct)
4. 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (Cristian Mungiu, 2007, 206 pct)
5. Secvenţe (Alexandru Tatos, 1982, 130 pct.)
6. Nunta de piatră (Mircea Veroiu, Dan Piţa, 1973, 127 pct)
7. La moara cu noroc (Victor Iliu, 1956, 116 pct)
8. A fost sau n-a fost? (Corneliu Porumboiu, 2006)
9. Probă de microfon (Mircea Daneliuc, 1979, 75 pct)
10. Croaziera (Mircea Daneliuc, 1981, 69 pct)

Printre propuneri: Meandre (63 pct), O noapte furtunoasă (52 pct), Moromeţii (46 pct), Concurs (33 pct), Felix şi Otilia (32 pct), E pericoloso sporgersi (31 pct), Filantropica (30 pct), Cursa (25 pct), Balanţa (18 pct), Iacob (16 pct), California Dreamin' (nesfârşit) (15 pct), Hîrtia va fi albastră (15 pct), De ce trag clopotele, Mitică? (12 pct), Nemuritorii (8 pct), Cu mîinile curate (7 pct), Răutăciosul adolescent (6 pct), Capcana mercenarilor (6 pct), Mihai Viteazul (6 pct), Actorul şi sălbaticii (6 pct), Păcală (5 pct), Veronica (5 pct), Restul e tăcere (4 pct), Boogie (3 pct).

Şi iată ce a zis alesul locurilor 9 şi 10, Mircea Daneliuc. A cerut ca cele 2 titluri să fie scoase "din acesta listă făcută de nişte nepricepuţi" şi, totodată, să nu fie sub nici o formă prezentate în cinema. În caz contrar, el ameninţă cu darea în judecată a celor care "au îndrăznit să-i judece opera fără acordul său". Şi aşa din 10 deodată s-au făcut 8. Două au rămas la primărie, sau ca la gară. Se putea ceva mai românesc?

Iată şi topul meu, public acum, indiferent de comentariile sarcastice ("teribilist" a fost cel mai amical).
De ce trag clopotele, Mitică?
Reconstituirea
Nemuritorii
Cu mîinile curate
Capcana mercenarilor
Pădurea spînzuraţilor
Felix şi Otilia
E pericoloso sporgersi
Restul e tăcere
A fost sau n-a fost?

Locurile sunt aleatorii, nu reprezintă poziţia reală, şi da, sunt 3 Nicolaescu, printre care prototipul filmului poliţist, şi al celui de aventuri. Nu am pus o producţie istorică greoaie gen Mihai Viteazul şi nici filme indigeste şi voit pretenţioase sau important-festivaliere. Cred că se uită mereu esenţialul, cinematograful înseamnă şi entertainement. De aceea la mine în 10 n-o să fie nici Lăzărescu, nici Otilia sau Găbiţa, nici mr. Bebe, nici mr. Pepe, nici alte personaje ale tranziţiei. Ci miticii mai vechi, valabili şi azi, sau mitologii literare, de la Apostol Bologa, la Felix şi Otilia lui, Stănică Raţiu, sau cinematografice, căpitanul Andrei, comisarii Moldovan şi Roman, Semaca, Buciurligă, Lăscărică, duetul Grig şi Leon, trioul Pişcoci, Jderescu şi Mănescu. Iar Concurs, Croaziera şi Proba de microfon sunt probe desuete ale unui cinema copiat după Fellini, Antonioni, Tarkovski, biblia cineastului român metaforizant. Nunta de piatră e un film calofil, obosit, de care azi nu-i mai pasă nimănui. De aceea e greu să faci un top de filme româneşti, pentru că în România cu greu s-au făcut filme bune. Şi unde e Marfa şi banii, şi unde e Caranfil, şi unde e Jean Georgescu? Oricum, un top e un top, subiectiv şi adunat şi e firesc să stîrnească polemici, deşi nu din cele provocate de Mircea Daneliuc. Francezii au Nu trageţi în pianist, noi avem varianta noastră: Nu trageţi dom' Semaca! Sunt doar nişte critici de film "nepricepuţi."

PS: Acesta e varianta originală a materialului care a apărut trunchiat în Şapte Seri, din lipsă de spaţiu. La ora scrierii materialului ca şi la ora votului nu văzusem Secvenţe de Tatos, credeam că l-am văzut dar mă înşelam. Altfel poate l-aş fi votat în top (în loc de un Nicolaescu, probabil Capcana..., cel mai bun B movie românesc, minus insertul final impus). Sincer, filmul rezistă şi mie personal mi-a plăcut mai mult decăt Noaptea americană al lui Truffaut, dar e drept, nici Day for Night nu l-am mai văzut de peste 10 ani.

Am mai scris şi pe blog despre contenderi (şi despre nedreptatea făcută filmului Examen de Titus Muntean, nici un vot!)