Rekino / octombrie 2008
Voice over-ul din comic book-ul (denumit roman grafic) adiacent, adăugat pe situl oficial, zice, "Auziserăţi de legenda Valkiriilor? Cele care iau morţii de pe cîmpul de luptă şi îi duce în rai? Eu nu, pînă nu au început să apară drogaţi prin tot oraşul, cu tatuajul acesta pe ei. Sau mai bine zis pe rămăşiţele lor." Dixit Max Payne, alias Mark Wahlberg, detectiv newyorkez, la secţia omucideri, care vrea să răzbune moartea soţiei şi copilului său. Personajul a apărut în jocul video cu acelaşi nume din 2001. Payne e un singuratic, tonul şi culorile sunt sumbre, se trage ca la balamuc. Şi Valkir-ul apare acolo ca şi în film, unde e un drog de luptă, care te face invincibil dar bineînţeles dă efecte secundare.

Filmul e mult prea previzibil, mult prea lung, mult prea zgomotos, dar, cum spunea cineva, măcar Wahlberg nu vorbeşte cu o plantă. Marky Mark e dur şi tăios şi dark, cu helancă pe gît şi geacă de piele neagră, umblă prin New York (filmat la Toronto şi Vancouver), ca prin Sin City (nuanţele sunt aceleaşi). Zăpadă şi gheaţă, foc şi pară, noapte şi ploaie, elementul de supranatural (care aduce a Constantine), referinţele nordice (barul Raganrok şi compania Aesir) , bullet time, şi asemănări stilistice cu Blade al lui Norrington. Imagini puternice vizuale, cum ar fi pistolul cu zăpadă pe el, tatuaje cu aripi, freezeuri, graffiti-uri, scenografie ambiţioasă (cine n-ar vrea birouri cum au cei de la Aesir?), muzica, cu un sound rock dar şi dramatic, de Marco Beltrami. (trailerul vinde filmul cu Marylin Manson).

Moore un hack, care a făcut videoclip pop din războiul din Croaţia (Behind Enemy Lines) şi remake, de la acceptabil (Flight of the Phoenix) la absolut indigest (Omen). Dar Max Payne e cel mai bun produs al lui de pînă acum (asta nu spune multe) şi pentru o adaptare de joc video, nu e Doom şi nici Uwe Boll. Filmul e mai aproape de Hitman (produs tot de 20th Fox), cu care are şi o conexiune (Olga Kurylenko , noua Bond girl, minunata ucraineancă apare în amîndouă, din păcate în Payne prea puţin). Avem parte în schimb de Mila Kunis (pe numele ei de personaj Mona Sax), rusoaică din Kiev, dar mult mai puţin focoasă decît Olga! Dar ea alerga pe coclauri cu agentul 47, alias Hitman, care e un film mai exotic (est, Rusia) dar aproape parodic (şi oricum mai prost) faţă de Max Payne, care e mai întunecat ca o pană de curent.

Incredibil e că au trecut cu el la PG 13, la fel ca The Dark Knight, şi la fel ca el, la noi e N 15. Şi dacă cumva v-a prins, atenţie la scena de peste generic, care poate anunţa pentru ceilalţi more pain, Max Paxne 2!

(Remiză: 2 stele din cinci)

Max Payne, SUA 2008.
Regia: John Moore.
Scenariul: Beau Thorne.
Imaginea: Jonathan Sela.
Muzica: Marco Beltrami.
Cu: Mark Wahlberg, Mila Kunis, Ludacris, Chris O'Donnell, Donal Logue.


Notă: Acum şi pe blog la http://aldmovieland.blogspot.com/
Regia: John Moore Cu: Mark Wahlberg, Chris Ludacris Bridges, Beau Bridges, Amaury Nolasco, Olga Kurylenko, Mila Kunis, Kate Burton

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus