"Klaatu Barata Nikto", e fraza cult dintr-unul din cele mai de referinţă filme SF, The Day the Earth Stood Still / Ziua cînd pămîntul s-a oprit (1951, Robert Wise, locul 197 în Top 250 IMDb). Înseamnă un soi, de "Stop! opreşte-te!" şi e îndemnul ferm adresat de extraterestrul Klaatu, acolitului său păzitor, robotul Gort. La vremea sa a fost singurul mesaj pacifist într-un noian de SF-uri paranoice cu extratereştrii răi şi creaturi. Este iconic şi din cauza muzicii atmosferice de theremin create de Bernard Herrmann, faimoasă şi azi.
În filmul lui Wise (bazat pe povestirea Farewell to the Master de Harry Bates), Klaatu adresează un avertisment pământenilor legat de criza lor atomică şi îi ameninţă cu distrugerea dacă nu îşi vor schimba intenţiile violente şi războinice. Remake-ul are un mesaj ecologist. Klaatu (Keanu Reeves) vine să protejeze planeta pe care noi, oamenii, am distrus-o. "Dacă voi dispăreţi, pămîntul e salvat". Toate bune şi frumoase şi generoase până aici. Dar Scott Derickson (The Exorcism of Emily Rose) e un regizor mediocru, care nu e ajutat de triliarde de efecte speciale, groase şi inefective. Un nou film de studio (20th Century Fox, casa SF-ului, care mai nou masacrează alieni, predatori, dosare X şi X meni), continuă distrugerile efectuate cu sîrg de Roland Emmerich şi Michael Bay, de care, în mod masochist chiar ţi-e dor, pentru că sunt mai competenţi şi mai amuzanţi. The Day the Earth Stood Still e şi el amuzant şi caraghios dar involuntar, jocul actorilor e lemnos iar replicile sunt penibile. Potopul de efecte speciale şi distrugeri sunt chiar nenecesare şi gratuite şi dăunează dorinţei de seriozitate a subiectului. Plus, un film din care ce mai bun element şi efect este jocul denumit "hipnotic" al lui Keanu Reeves, este menit să devină un clasic de prost gust, în tiparul denumit Ed Wood (dar care, cu aceleaşi mijloace ar fi făcut un film mai bun).
O secvenţă-cheie se desfăşoară într-un Mc Donalds, o plasare de produs (product placement) mai grosolană n-am mai văzut de mult. Una din glumiţele involuntare ale filmului este şi alegerea lui John Cleese pentru rolul unui "lider", un savant nobelizat! Aştepţi în orice clipă ca restul Monty Python-ului să intre în cadru pe muzica tematică, ta dam! Kathy Bates este de necrezut în rolul secretarei apărării naţionale, iar Jennifer Connely face faţă cu greu rolului de însoţitoare, fiziciană şi mamă adoptivă a unui băieţel negru mai enervant ca orice altceva din spaţiul acestei greşeli cinematografice de proporţii cosmice (nu e chiar The Happening, dar acela e măcar bad movie adevărat, cu spume). Cronica din Boston Globe spunea că Fox va da / propulsa / proiecta filmul în spaţiu, "aşa că ne-o cerem singuri!"
Ori (re)vedeţi originalul, deşi azi e cam datat, ori Close Encounters of the Third Kind sau Starman al lui John Carpenter (J.C. e numele pe care şi-l ia Klaatu în 1951, cu referinţele biblice de rigoare care au dispărut din versiunea 2008), ori dacă e să alegeţi un SF de anul acesta, ar fi WALL-E, combinat cu Cloverfield!
(O stea 1/2 din 5)
Notă: Acum şi pe blog la http://aldmovieland.blogspot.com/