Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Caótica Ana

Substratul senzorial - Caótica Ana


Republik, noiembrie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Caótica Ana nu e cel mai complet film realizat de Julio Medem până în acest moment. Pretextul scenariului îmi pare o glumă, poveştile cu oameni care sub efectul hipnozei retrăiesc vieţi anterioare având toate premisele de a-mi provoca cele mai snoabe ridicări din sprâncene cu putinţă. Iar faptul că regizorul spaniol se ia atât de în serios în exploatarea unui asemenea subiect ar fi trebuit să mă determine să detest rezultatul. Şi totuşi nu s-a întâmplat aşa, încă o dovadă că în cinema nu primează scenariul, ci mizanscena.

Există în Haotica Ana un puternic substrat senzorial, imposibil de reperat în timpul proiecţiei. Cred sincer că Medem are un dar special de a atinge zone subconştiente ale minţii spectatorilor. Sigur, pentru a crea un astfel de efect, e necesar ca tot ceea ce se petrece la un prim nivel, oricât de superficial mesajul, să fie plauzibil. În cazul filmului de faţă, relaţia actorilor cu propriile personaje e cât se poate de convingătoare, niciunul neintrând într-o zonă jenantă pentru receptori, adică neidentificându-se într-un mod facil, morbid cu persoanele pe care le încarnează pentru câteva zeci de minute. Trecerea lor prin cadru lasă o puternică amprentă asupra secvenţei respective, fiind clar că fiecare dintre ei cunoaşte mult mai multe aspecte ale personajelor şi că scenariul nu le oferă suficient material pentru a-şi desăvârşi creaţia.

Manuela Vellés, interpreta Anei, deşi debutantă, are destulă nonşalanţă pentru a se face remarcată, dar şi un mister personal care o va propulsa în viitor în roluri de factură diferită. Medem are un ochi formidabil pentru actriţe, atât Paz Vega, cât şi Najwa Nimri devenind staruri internaţionale datorită apariţiilor din filmele lui anterioare. Scenele de nuditate reprezintă de asemenea un punct forte al cineastului. Niciodată momentele senzuale nu ating vulgarul în viziunea lui. Sunt fireşti, jucăuşe, uneori inedite. Pentru mine, Caótica Ana, în ciuda superficialităţilor aparente, e un film viu, respirând prin fiecare moment aerul unui om care încă are poftă de cinema. Lipsa clarităţii discursului nu îl ajută pe Medem să intre în rândul maeştrilor celei de-a şaptea arte, dar eu unul prefer stilul lui eliptic celui definit, dar arogant al altora (ex.: von Trier, Iñárritu).

Caótica Ana, Spania 2007
Regia şi scenariul: Julio Medem
Imaginea: Mario Monteiro
Cu: Manuela Vellés, Charlotte Rampling, Bebe, Nicolas Cazalé.




 Toate articolele despre Caótica Ana


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Andrei Rus


Alte articole

 Plictiseală intelectualist-calofilă - Caótica Ana, Mihnea Columbeanu
 Indigest - Caotica Ana, Lucian Maier
 N-aţi mai văzut aşa ceva! - Caotica Ana, Maria Andrieş
 Haotică Ana, cam haotic şi filmul - Caótica Ana, Iulia Blaga


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer