Intuiţia stilistică a pianistului Ivan Rudin

Concertul Orchestrei Naţionale Radio din 23 ianuarie 2008, care a avut loc la Studioul Mihail Jora, a fost unul de mare ţinută artistică, oferind publicului lucrări atractive. Sub bagheta dirijorului Cristian Oroşanu au prins viaţă capodopere precum: Rapsodia pentru pian şi orchestră pe o temă de Paganini, op. 43 de Sergei Rahmaninov, Suita simfonică Pasărea de foc de Igor Stravinski, Rapsodia albastră de George Gershwin şi Suita din baletul Estancia op. 8 a de compozitorul argentinian Alberto Ginastera.

Solistul serii a fost pianistul Ivan Rudin. Născut în 1982, el a studiat la renumita Şcoală de Muzică Gnessina din Moscova cu T.A. Zelikman, debutând ca solist la vârsta de10 ani. Şi-a continuat perfecţionarea la Conservatorul Ceaikovski din Moscova, sub îndrumarea lui Lev Naumov şi Sergei Dorenski. Ivan Rudin este laureat al Concursului Internaţional de pian din Andorra, al Concursului Theodore Leshetisky din Taiwan şi al Concursului de Muzică de Cameră de la Moscova. Pianistul a concertat în Germania, China, Italia, Franţa, Rusia, Austria, Finlanda, Olanda, Spania, Japonia şi Taiwan. Ca director artistic al Festivalului Ars Longa, Ivan Rudin lansează tinere talente din întreaga lume.

În Rapsodia pentru pian şi orchestră pe o temă de Paganini, op. 43 de Sergei Rahmaninov, de la enunţul temei şi până la ultima variaţiune, culorile obţinute de Ivan Rudin erau adecvate fiecărei expresii, de la liric la ironic ori de la dramatic la senin. Precizia ritmică în pasaje, agogica subtil condusă, fluenţa din cantilene, o tehnică pianistică impecabilă, forţa supleţea mişcărilor instrumentale şi atitudinea interpretativă plină de avânt - reprezintă doar câteva din calităţile acestui solist. El evidenţiază vocea principală din hăţişul armonic, prin schimbarea instantanee a timbrului elementelor constituente. Astfel, intensitatea este sporită atât de accentele în marcatissimo, cât mai ales de modificarea timbrului de atac. Mai mult, el reuşeşte să contamineze prin plasticitatea cântului său toate compartimentele orchestrei.

Dirijorul Cristian Oroşanu a scos în evidenţă fascinanta orchestraţie a lui Rahmaninov prin dozarea intensităţilor şi a timbrurilor. Sonorităţile de xilofon, tubă, corn englez ori cele ale harpei apăreau pentru scurt timp în prim plan. Solo-ul viorii, în registrul acut, acompaniat de corn a fost splendid interpretat. Timpanul a obţinut acele tremolouri în crescendo - decrescendo, atât prin forţa şi distanţa loviturii, cât şi printr-o alternare rafinată a locului de contact al ciocănelelor cu membrana (apropiere şi îndepărtare de centru).

Tema Dies irae (Ziua mâniei), auzită în finalul Rapsodiei şi intonată de suflătorii de alamă, amintea de moarte şi de teama în faţa judecăţii.

Cristian Oroşanu a dirijat din memorie Pasărea de foc de Igor Stravinski (Introducere, Dansul Păsării de foc, Dansul prinţeselor, Dansul infernal al lui Kaşei, Cântec de leagăn şi Final). El a impus artiştilor instrumentişti, printr-o gestică precisă şi elegantă, ritmul exploziv - element ce caracterizează stilistica stravinskiană. În secţiunea Dansul infernal al supuşilor lui Kaşei, agregatele complexe metro-ritmice, schimbările continue de accente şi ostinato-ul au fost parcurse cu un firesc seducător, redând trăsăturile gândirii compozitorului din perioada sa folclorică de creaţie.

Tânărul dirijor Cristian Oroşanu a studiat cu Helmuth Rilling la Academia Internaţională Bach de la Stuttgart. El a dirijat deja Orchestra Naţională din Bordeaux, Tonhalle din Zürich, Deutsche Symphonie Orchester Berlin, Orchestre de Paris, Filarmonica din Bruxelles, precum şi spectacole de operă. Cristian Oroşanu reuşeşte să domine orchestra simfonică prin perfecta cunoaştere a partiturii; el are intuiţia stabilirii acelor planuri dinamice care pot reda frumuseţea coloristică şi armoniile amintind de arta instrumentaţiei lui Rimski-Korsakov.

În a doua parte a serii s-a putut audia Rapsody in Blue (Rapsodia albastră) de George Gershwin, orchestrată de Ferde Grofé, o lucrare simfonică în stil jazz, de mare succes în lumea muzicală contemporană. Parfumul american răzbate în această lucrare eclectică. S-au putut asculta astfel, intonaţii provenind din cântecele negrilor ce sălăşluiau în cartierele New-York-ului, adaptate stilului simfonic.

În interpretarea acestei capodopere americane, Orchestra Naţională Radio, condusă de Cristian Oroşanu, la pian Ivan Rudin, a dezvăluit cu sensibilitate frumuseţea celor cinci teme de inspiraţie folclorică. Blues-ul, în Moderato assai, avea autenticitate, iar intervenţiile pianului erau surprinzătoare. Deşi instrumentul era perfect acordat, Ivan Rudin a creat impresia sonorităţii unui pian de saloon, prin exacerbarea elementelor jazz-istice (blue notes). Solistul posedă, de altfel, o tehnică de pedalizare excelentă. Efectul de glissando improvizatoric al clarinetului din debut, sunetul mat al trompetelor cu surdină, sonorităţile tubei, toate contribuiau la inducerea unei stări de profundă melancolie (blue mood). La cererea publicului, pianistul Ivan Rudin a cântat Preludiul nr. 1 de Sergei Rahmaninov.

Motorismul era la el acasă în Suita din baletul Estancia, op.8 a de Alberto Ginastera. Percuţia a avut deci rolul principal. Tamburină, tobă mică, tobă mare, timpan, cinel şi xilofon s-au întrecut în a energiza discursul muzical. Scrisă în stilul naţional argentinian, lucrarea muzicală descrie viaţa unui cowboy într-o estancias din pampas. În fiecare parte (Muncitorii agricoli, Dansul grâului, Văcarii şi Dansul final) culorile sonore se schimbau alert. Se auzeau combinaţii de corzi în pizzicato cu flaut, corni în terţe, piculină cu tamburină şi xilofon. O muzică tonică cu un final plin de virtuozitate, pe formule dansante.

Catharsis [1] într-o lume impură.

Notă:
[1] Aristotel utilizează acelaşi termen, definindu-l ca sentimentul de a fi posedat de un fel de inspiraţie în momentul ascultării unei melodii care trezeşte un fel de excitare de natură religioasă, prin care se obţine starea de calm, ca şi când auditorul ar fi supus unui tratament medical de purificare.