Se-ntîmplă un lucru interesant în zona comediilor made in USA: devin pe zi ce trece mai provocatoare. Dacă teritoriul dramelor suferă de o inflaţie a bunelor sentimente, a căldicelului, a politic-corectului, comediile par să fi preluat partea de subversiune lăsată de izbelişte. Sigur, nu trebuie să ne iluzionăm: este o "subversiune" bine controlată de studiouri, cu voie de la mai-marii Hollywood. Dar există, măcar, ceea ce aş numi supapa de rezervă: lucrurile pe care scenariştii/producătorii/regizorii specializaţi în drame nici n-ar îndrăzni să le sugereze în filmele lor sînt "vărsate" în comedii.
Fraţii Farrelly, apoi fraţii Wayans - autorii primelor două Scary Movie - au defrişat acest teritoriu periculos pe care s-au aventurat, mai nou, veterani precum David Zucker - autorul ultimului episod (al treilea) din seria Scary Movie. Ce vedem în Scary Movie 3 - Comedie de groază? Copii bătuţi cu ranga, moarte "resuscitate" ca-ntr-un sex în sicriu, nelipsitele bale, vome şi-alte scurgeri - în general, o luare veselă şi viguroasă în posesie a tot ceea ce Hollywoodul a ţinut sub capac, în laboratoarele sale sterile. Tot ceea ce este "ofensator". În special incorectitudinea politică.
Duplex - filmul regizat de Danny DeVito - intră, cumva, în această categorie. Un cuplu de tineri (el scriitor, ea ziaristă) este sedus de o vilă stil victorian din Brooklyn, o cumpără şi se mută în ea. La etaj locuieşte (ceea ce pare a fi) o băbuţă inofensivă, dna Connely: la prima întîlnire tuşeşte într-una şi, după cum arată - floare de tapet decolorată şi deja desprinsă de pe perete -, nu dă impresia că ar mai duce-o mult. Alex şi Nancy sînt, evident, drăguţi cu ea, dar nu se pot abţine să-şi facă planuri de extindere la etaj: în fond, ei sînt proprietarii, iar băbuţa de deasupra, chiriaşa. Ei sînt tineri, puternici şi au toată viaţa înainte, ea e bătrînă şi neajutorată şi - cum spuneam - tuşeşte într-una.
Situaţia aceasta se va schimba însă radical.
Odată mutaţi în apartament, Alex & Nancy se trezesc la cheremul hachiţelor băbuţei: noaptea nu pot dormi, pentru că ea dă televizorul la maximum; ziua el nu poate lucra, pentru că ea-l roagă să-i ducă gunoiul; iar atunci cînd nici ei nu mai ştiu dacă e noapte sau zi, ştiu doar că vor să rupă un pic de "quality time" şi să se hîrjonească pe covorul din faţa şemineului, dna Connelly e acolo, în spatele marelui vitraliu din salon, spionîndu-i...
Ce este mortal, în această comedie cu accente "gotice" şi accese isterice, este precipitarea evenimentelor care-i conduc pe Alex & Nancy să se convingă că singura soluţie de a scăpa de necazuri este să scape de babă! Căci, la capitolul manipulare, baba este un geniu de persuasiune, iar la capitolul inventivitate malefică, un geniu de perversiune. Şi urmează partea cea mai bună a acestei comedii uşor debile - în care Ben Stiller (Alex) e OK, dar Drew Barrymore nu e (pare tot timpul amuzată de ce se întîmplă), cireaşa de pe tort (sau bomboana de pe colivă, după cum se aşază lucrurile) fiind, evident, necunoscuta Eileen Essell (81 de ani), interpreta dnei Connely. Partea care seamănă cu un desen animat, "Tom-Ea & Tom-El" împotriva lui "Jerry-baba". Cu şicane, capcane, explozii şi tot tacîmul... Filmul merită văzut mai ales pentru a învăţa - din mers - ce trebuie făcut pentru a scăpa de vîrsta a treia. Cu o precizare: nu ţine! Tot vîrsta a treia e mai tare.