Ieri (7 februarie 2009) au ieşit la rampă Storm, filmul lui Hans-Christian Schmid în care Anamaria Marinca deţine rolul principal (după cel al neo-zeelandezei Kerry Fox), precum şi scurtmetrajul Renovare, de Paul Negoescu. Tot ieri seară, Cea mai fericită fată din lume a avut spectacolul de gală, cu sala plină. Thriller politic, Storm urmăreşte procesul unui general sârb acuzat la Haga de crime de război şi se află în cursa pentru Ursul de Aur.
"Povestea nu m-a părăsit încă de când am citit prima variantă a scenariului", a spus Anamaria Marinca la conferinţa de presă în faţa unei săli pline. "Partea grea a fost aceea că a trebuit să joc rolul unei bosniace deşi nu sunt bosniacă, şi să vorbesc în bosniacă şi germană deşi nu cunosc aceste limbi."
Actriţă româncă se achită foarte bine de rolul sau. Un rol greu - cel al unei femei bosniace violate de sârbi şi care încearcă să îşi continue viaţa la Berlin, alături de soţul şi fiul ei, dar care nu poate refuza cererea unui procuror al Tribunalului de la Haga de a depune mărturie împotriva unui general sârb, după ce fratele său, precedentul martor, s-a sinucis.
Jocul reţinut, binecunoscut, al Anamariei - remarcată de Hans-Christian Schmid în 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile şi întâlnită de acesta chiar anul trecut pe vremea asta la Berlin, unde Anamaria Marinca făcea parte din programul Shooting Stars - se potriveşte tonului general al filmului.
Schmid face un thriller onest, poate puţin convenţional, dar interesant pentru ritmul strâns pe care îl ţine şi pentru grija de a fi cât mai veridic, mai natural şi mai puţin melodramatic. El ne introduce într-o lume prea puţin cunoscută şi, tocmai pentru că Tribunalul Internaţional al Crimelor din fostă Iugoslavie e plănuit să fie închis în 2010, readuce în discuţie una dintre problemele cu care acesta se confruntă, aceea că, din lipsa timpului, multe capete de acuzare sunt lăsate deoparte.
Cu cât sunt mai multe acuzaţii, cu atât un proces riscă să dureze mai mult. În film, mai-marii procurorului interpretat de Kerry Fox cad până la urmă la înţelegere cu avocatul generalului sârb şi micşorează numărul acuzaţiilor, pentru că generalul a devenit între timp o importantă figură politică şi Serbia trebuie primită în UE.
Ieri a avut loc şi prima proiecţie a scurtmetrajului lui Paul Negoescu, Renovare, în prezenţa regizorului, a producătorului Ada Solomon, a coproducătorului german, a coscenaristei Simona Ghiţă şi a actriţei Clara Vodă.
Renovare mi se pare cel mai curat film de până acum al lui Paul Negoescu, şi cel mai elegant. Sunt trei capitole centrate pe cele trei personaje principale - interpretate de Clara Vodă, Simona Bondoc şi Andrei Runcanu. Aceştia joacă rolurile bunicii, mamei şi fiului implicaţi în obositoarea renovare a apartamentului.
Cele trei poveşti sunt spuse din unghiurile fiecăror personaje, reluând replici şi acumulând tensiuni. Interpretările sunt naturale şi omogene. Filmul se răsuceşte ca un cub cu fiecare replică, revenind mereu la naraţiunea principală.
"Cum de e un film atât de românesc?" , a fost întrebat pe scenă Paul Negoescu de selecţionera de la Berlinale Shorts. "Păi pentru că eu sunt român", a replicat Negoescu, în râsetele sălii. "Povestea e românească. Nemţii au venit cu banii".
Da, "românesc" a devenit atribut. "E prea românesc", spunea cineva ieşind alaltăieri din sală de la proiecţia de presă cu lungmetrajul lui Radu Jude, Cea mai fericită fată din lume. Ieri seară, la premieră, sala a fost arhiplină. "Dacă ieşiţi din sală, vă blestem", a spus Radu Jude în glumă, era extrem de emoţionat, dar la final l-a binecuvântat pe un spectator care i-a mulţumit pentru film.
"Şi totuşi, vrem să ştim mai multe despre noul cinema românesc. În anii trecuţi, la câte un film românesc era sala pe jumătate goală, şi acum toată lumea se înghesuie la filmele româneşti.", a spus moderatorul. "Păi, ăsta e norocul meu", a replicat Jude, care a venit în faţa sălii împreună cu protagonista filmului, adolescenta Andreea Boşneag.
Aceasta vrea deja să dea la Actorie şi n-a părut deloc pierdută din cauza emoţiei. A venit la Berlin fără părinţi şi a reuşit să se plimbe singură prin oraş ieri, când a avut zi liberă.
Tot ieri am văzut primul film minimalist iranian, Darbareye Elly / About Elly, în regia lui Ashgar Farhadi. Un grup de prieteni din facultate pleacă pentru câteva zile la mare pentru a sărbători vizita unuia de-al lor stabilit în Germania. Este adusă şi o tânără educatoare în ideea discretă de a-i face eventual "lipeala" prietenului cu ea.
La un moment dat, musafira pare să se fi înecat, deşi corpul ei nu e găsit, şi jumătate de film curge în nebunia care se creează şi în imposibilitatea prietenilor de a acţiona logic şi unanim.
Există momente bune în film, pentru că regizorul reuşeşte să dea libertate actorilor şi să-i facă să ignore aparatul de filmat, creându-ne impresia că asistăm la vacanţa unor oameni real, însă din momentul în care intervine presupusul înec, se rupe filmul şi ce urmează e o mişcare coloidală neverosimilă care îl îndepărtează pe spectator.
E ciudat cum interacţionează filmele. Alaltăieri, în Ricky, de François Ozon, "le bebe volant" zbura ca un zmeu, ţinut de aţă. Ieri, copiii din filmul iranian se jucau cu zmeul pe plajă, pentru ca după zece minute să înceapă un fel de mare aluzie la Sous le sable, de François Ozon.
Storm se deschide ca Boogie, şi însăşi Anamaria Marinca are o secvenţă în care se joacă cu copilul pe plajă - ai zice că e ruptă din filmul lui Radu Muntean. Genul acesta de corespondenţe i-ar plăcea probabil lui Gabriel Achim, care a venit la Berlinale Shorts cu Bric-Brac, un scurtmetraj în care se amuză să gliseze realitatea în ficţiune şi viceversa.
El însuşi joacă rolul regizorului, iar actorii Paul Ipate şi Ioana Blaj, care sunt iubiţi şi în viaţa reală, sunt pe ecran doi actori care, deşi sunt împreună, au de jucat scena unei dispute. Surescitat de scena care nu iese cum vrea, regizorul spune la un moment dat: "Mai bine fac un film despre Revoluţie". Dacă am înţeles bine de la Gabriel Achim, un producător străin cu care a stat de vorbă chiar a înţeles că următorul lui film va fi unul despre Revoluţie.:)