Strălucire şi pronosticuri - Oscar 2009

Super-star, o meserie

În fiecare an Gala în care realizatorii de film îşi etalează statutul pe covorul roşu din faţa Kodak Theatre din Hollywood începea în cotidiene cu un potop de bîrfe despre ingredientele glamour-ului vizibil în ceremonie. Nu ştiu dacă aţi trecut vreodată printr-o operaţie stomatologică în care să vă fie extrasă o măsea de minte care se află sub dinţii sănătoşi şi nu are pe unde ieşi pe cale naturală. E tăiată baza gingiei şi în exterior, sub obraz, şi în interior, pe cerul gurii, apoi măseaua e spartă cu un burghiu şi e scoasă pe bucăţele. Ca să nu mai vorbim de injecţii, făcute întotdeauna cu o seringă de metal cu inele de prindere, care arată ca un instrument medieval de tortură. Bun, ideea e că astfel de operaţii poţi fi nevoit să faci la un moment dat. Însă a constata că şi frumuseţea e o simplă meserie plină de sacrificii, în care treci constant, de bună voie, prin operaţii comparabile din punct de vedere al solicitării fizice cu ceea ce descriam mai sus, îmi pare uşor overwhelming.

Aşadar:
Înainte să îmbrace rochia pregătită de una dintre marile case de modă ale lumii, o actriţă trece prin numeroase etape de înfrumuseţare: în primul rând, pe covorul roşu, apoi în timpul decernării premiilor, actriţele nu transpiră! Şi totul durează în jur de cinci ore, din care aproape două ţin de drum, defilare, poze, apoi mai bine de atât durează decernarea propriu-zisă; soare californian de după-amiază, bliţuri, reflectoare şi nici un picur de transpiraţie. Asta se rezolvă cu un tratament injectabil cu botox, un calmant neuromuscular care se aplică direct în zona muşchilor hiperactivi din zonele prin care corpul elimină îndeobşte picăturii de sudoare, blocându-le funcţionarea pentru aproximativ şase luni. Pentru a scăpa de riduri, actriţele care au trecut de o anumită vîrstă aplică un tratament chirurgical rapid: înainte cu cîteva zile de gală, un specialist plastician le întinde pielea feţei şi le-o coase sub păr, în aşa fel încît artificiul să nu fie vizibil. Pentru proeminenţa pomeţilor şi pentru anularea cearcănelor e re-utilizată grăsimea de pe abdomen. În prealabil aceasta e prelevată de un medic specialist şi e introdusă apoi în punctele pomenite de pe faţă. Pentru a închide porii de pe faţă şi pentru a evita apariţia vreunui coş, un alt tratament rapid este necesar: faţa este "prăjită" în regim de urgenţă cu un aparat special cu ultraviolete, apoi sunt aplicate tratamente de revigorarea tenului, pe bază de ceai verde sau icre negre. Exfolierea pielii de pe faţă se face cu ajutorul unor masaje cu diamante, iar dacă divele se trezesc în ultimul moment că rochia nu le cuprinde, apelează la o liposucţie de urgenţă. Şi o ultimă curiozitate: cum de rezistă o seară întreagă pe tocuri, fără vreo urmă de oboseală a gleznei? O altă operaţie e la mijloc, prin această procedură chirurgicală le sunt amenajate în tălpi mici formaţiuni cărnoase, ca nişte periniţe, care sînt active câteva luni şi care preiau presiunea exercitată de tocuri asupra încheieturilor piciorului, care, astfel, nu se vor umfla deloc. Cu ceva tratamente rapide pentru albirea dinţilor şi a unghiilor, reţeta frumuseţii e gata.


Dimineaţa Oscar

HBO va transmite mîine dimineaţă în direct întreaga poveste Oscar 2009. Gazda acestei ediţii este Hugh Jackman. Cred că merită văzută Gala fiindcă Academia a tocmit o echipă complet nouă de scenarişti din dorinţa de a reînvia interesul faţă de ceremonie. Desfăşurarea Galei e ţinută secret, în afara spoturilor publicitare care anunţă că vom vedea "cel mai mare eveniment cinematografic al anului", mare lucru nu a scăpat presei (ştim doar că va fi proiectat un scurtmetraj în timpul galei, unul realizat de Judd Apatow - autorul lui The 40 Year-Old Virgin).

Cît priveşte filmele, The Curious Case of Benjamin Button este în fruntea listei cu nominalizări, fiind în cursă pentru Oscar la treisprezece categorii. Slumdog Millionaire are zece nominalizări, Milk are opt, la fel şi The Dark Knight, iar Frost/Nixon, The Reader şi Doubt au cinci. Înainte de acordarea propriu-zisă a premiilor, am un mic regret - aş fi dorit ca Wall-E să fie prezent în categoria Cel mai bun film al anului, fără a fi prezent în secţiunea dedicată lungmetrajelor de animaţie. Cred că este atît de viu, atît de emoţionant, atît de bine realizat şi atît de actual în problematică încît să fi meritat o astfel de nominalizare.

După cum am spus şi în cele două texte în care vorbeam despre filmele prezente în categoria regină a Galei - Cel mai bun film al anului - eu ţin cu Milk. Este filmul cel mai echilibrat dintre cele prezente pe tablou, un proiect care deşi îşi trage sevele din teritoriul hollywoodian, o face cu respect faţă de spectator: Gus Van Sant (re)construieşte o istorie în care orice poziţie va îmbrăţişa spectatorul - pro sau contra Harvey Milk - trebuie să o facă raţional, trebuie să-şi argumenteze sieşi aversiunea sau respectul faţă de sau pentru personajul filmului. În mod normal acesta ar trebui să fie dezideratul oricărei poveşti cinematografice, să pună spectatorul faţă în faţă cu propriile prejudecăţi şi cu propriile viziuni asupra lumii, să îl facă să îşi chestioneze propriile argumente cu privire la o anumită problemă, să îl facă să judece. Milk nu deschide vreun univers nou în latura asta, însă între peliculele prezente în gală în acest an e singurul film care conversează onest cu spectatorul! Acesta e meritul lui Gus Van Sant, favoritul meu la premiul pentru regie.

În acelaşi timp, nu ar fi o mare mirare dacă Benjamin Button ar lua marele pot, e o dramă straşnic-hollywoodiană, o multilevel-tears-searching drama, un gen care de multe ori cade pe gustul (conformist) al Academiei, mai ales cînd are o realizare bombastică în spate. Fără problemă, însă, la capitolul tehnic, producţia semnată de David Fincher merită cîteva premii - scenografie sau machiaj, de exemplu. Ar merita şi premiul pentru imagine, dacă nu ar fi în competiţie şi Anthony Dod Mantle, care pur şi simplu îl face mare pe Danny Boyle în Slumdog Millionaire. Slumdog ar merita şi premiul pentru Cîntec original, unde oricum are două şanse din trei, avînd două piese nominalizate împotriva uneia compusă de Thomas Newman şi Peter Gabriel pentru Wall-E. Eu o să ţin cu Peter Gabriel, mai ales că sînt într-o fază în care ascult intens albumele Genesis de la începutul anilor '70. Asta ca să nu spun încă o dată cît de mult apreciez Wall-E! La categoria Muzică originală, aş paria pe Thomas Newman, pentru acelaşi Wall-E (deja sînt sentimental), care cred că se va bate cu Alexandre Desplat (Benjamin Button) pentru premiu. Fiecare construieşte pe portativ un soi de Legendă a secolelor, o cosmogonie muzicală, care prinde în astfel de cazuri.

În ce priveşte actorii, ar fi de-a dreptul ciudat ca Sean Penn să nu primească al doilea Oscar din cariera sa. Pentru cine a văzut Milk alte comentarii trebuie să fie de prisos. Nu am văzut încă Doubt, dar promit că o să în văd pînă la decernări, dacă Meryl Streep va primi Oscarul să pot spune dacă l-a meritat. Căci, altfel, am înţeles că ea e Sean Penn-ul fetelor nominalizate la Oscar. Din ceea ce am văzut, Kate Winslet ar merita un premiu, dar mai mult pentru rolul din Revolutionary Road decît pentru cel din The Reader. Angelina Jolie e prea pasivă în Changeling, personajul său e prea victimizat pentru a îl prefera în acest caz.

La Scenariu original ţin din nou cu Wall-E (Andrew Stanton, Jim Reardon, Pete Docter), dar nu m-aş supăra dacă premiul ar ajunge la Mike Leigh (pentru Happy-Go-Lucky). La Scenariu adaptat cred că singurul care merită cu adevărat premiul e Peter Morgan, pentru Frost/Nixon. La montaj o muncă deosebită a făcut Elliot Graham la Milk (vezi excelenta îmbinare e imaginilor de arhivă cu cele filmate pentru proiect şi reconstituirea activităţii politice a lui Harvey Milk ca şi cînd ar fi relatată de televiziune). La actor în rol secundar sînt curios dacă Heath Ledger va primi distincţia. Iar la actriţă dacă va fi preferată Penelope Cruz. Lucruri şi locuri la care voi reveni într-o relatare mîine dimineaţă, cînd istoria va fi fost scrisă.