Anul trecut, în 2008, Oscar a decis: independenţii vor fi integraţi în sistem!... şi nu pentru că Oscar ar fi avut un atac de idealism, ci pur şi simplu dintr-un pragmatism pur.
Filmul independent a dovedit cu Jarmush, Lars von Trier, Cronenberg, Cassavetes şi mulţi alţii că are fani constanţi, numeroşi şi de o calitate excepţională. Aceştia la rîndul lor perpetuează la nesfîrşit gloria filmului respectiv ca o sursa eternă de reveniri.
Filmul de autor a demonstrat că arta adevărată poate crea realitate comercială. Mai mult decît atît, legendele filmului independent sînt mult mai viguroase şi propagă o publicitate cu bătaie mai lungă decît filmele de big budget care, după o carieră scurtă, pot aduce bani dar sînt date uitării pentru totdeauna şi nu generează notorietate.
Astfel anul trecut selecţia finală a inclus filme care altădată ar fi fost ignorate cu solemnitate. There Will Be Blood, un film epic de lungă respiraţie, a adus filmul pe picior de egalitate cu romanul ca valoare estetică (în termeni absoluţi)... La concurenţă cu No Country for Old Men a pus problema cinema-ului ca vehicul purtător de idei şi chiar ca mod de a face filosofie. Prestigiul a fost imens. Complexele culturale faţă de gloria premiilor europene păreau a fi învinse. Breşele făcute de fraţii Coen de-a lungul timpului (doar prin casta lor de interese - distribuitori, producători) s-au dovedit a fi devenit o adevărată poartă pe sub portalul căreia pot intra filme ca Frozen River, Doubt şi chiar The Visitor, filme cu o problematică de nuanţă, cu o stilistică minimalistă şi în total acord cu "ideologia" estetică a independenţilor.
Ce face azi Academia Americană de Film? Îşi reformează gustul? Schimbă generaţia celor puternici? S-ar părea că da. Prin asimilarea în establishment a unor nume care altădată ar fi oripilat dinozaurii Academiei - să nu uităm că Boyle este autorul lui Trainspotting (inovatorul unui stil la data respectivă) - aşadar prin acceptarea lor însuşi sistemul se revigorează asemeni unui vampir care îşi ucide victima dacă aceasta la rîndul ei nu acceptă să devină asemeni lui.