Secrete din trecut este ecranizarea unei piese din 1925 a lui Noel Coward. Titlul original (şi al filmului, şi al piesei) este Easy Virtue, ceea ce se traduce prin "Moravuri uşoare"; mă gîndesc dacă nu ar fi fost un titlu mai cu cîrlig pentru spectatorul de la noi decît acest aseptic şi răsuflat Secrete din trecut...
În 1928, Alfred Hitchcock avea să regizeze prima versiune a piesei - care, dată fiind epoca, nu putea fi decît o ecranizare fără sonor. Hitchcock a fost unul din cei mai mari regizori ai lumii, dar a-l aduce pe ecran pe Coward în variantă mută e ca şi cum ai face un spectacol de circ pentru orbi: limbajul lui Noel Coward (care a fost Oscar Wilde-ul "anilor nebuni") era echilibristul şi iluzionistul şi trapeziştii "circului" monden în care s-a învîrtit - o formă de jonglerie în care cuvintele reapăreau preschimbate în focuri de artificii. La 80 de ani după ecranizarea mută a marelui magician Hitch după marele scamator Coward, australianul Stephan Elliott (Aventurile Priscillei, regina deşertului) îi face, în fine, dreptate cu acest film stilat şi deloc "teatral", în care dialogurile maestrului dialogurilor de salon scapără scîntei, iar distribuţia (Kristin Scott Thomas, Colin Firth, Jessica Biel...) le transformă în electricitate, iluminînd tot filmul.
Easy Virtue păstrează momentul acţiunii în anii '20, cu o predilecţie vizibilă a regizorului pentru "imaginea rotundă" (lucarnă, oglindă, ochelari...) reflectînd o Anglie telescopată în timp. Reconstituirea acelei epoci este perfectă - imagine, decoruri, costume, generic cu litere art-deco -, chit că Elliott are îndrăzneala de a strecura şi hituri muzicale recente (Sex Bomb, de pildă) printre hiturile acelor ani (Let's Misbehave al lui Cole Porter este contagios!). Conflictul dintre foarte britanica şi foarte aristocratica dnă Whittaker (Scott Thomas, într-un rol care-i vine mănuşă) şi Larita (Biel, surprinzătoare), moderna ei noră americană, ajunge din faza "războiului rece" (priviri de gheaţă, vorbe cu venin) în cea a duelului declarat, ducînd la un deznodămînt exploziv. (Dl Whittaker - Firth, excelent - este martorul blazat al acestui război, restabilind echilibrul de forţe la final.)
Momentul cel mai hilar al acestui film care abundă în umor de bună calitate este moartea (accidentală) şi înmormîntarea (precipitată) a căţeluşei dnei W., Poppy (o javră insuportabilă).
Noel Coward poate dormi liniştit, deşi riscă să fie trezit de rîsetele spectatorilor de azi...
(versiune extinsă pentru LiterNet)