Este replica ce exprimă perfect spiritul unui film precum Easy Virtue, străbătut de la un capăt la altul de umorul sardonic şi dialogurile sclipitoare ale piesei de teatru omonime scrise de legendarul Noël Coward în 1925. Trama este aparent simplă: în anii '20, un tânăr britanic de familie bună îşi duce proaspăta soţie la conacul familiei, pentru a o prezenta părinţilor şi surorilor sale. Numai că aceasta este o americancă mondenă, sexy şi libertină, iar mariajul lor impetuos duce la un adevărat război casnic între scandaloasa Larita şi familia Whittaker, care, cu excepţia proaspătului său socru, nu face decât să o şicaneze şi să o saboteze.
Ceea ce scuteşte însă cu totul de banalitate ori melodramă piesa (şi, implicit, filmul) sunt replicile şfichiuite continuu de la un personaj la altul, într-o demonstraţie fermecătoare şi irezistibilă de spirit britanic. Să nu uităm că Noël Coward, regizor, compozitor, actor, cântăreţ, dar mai ales dramaturg asemuit pentru verva, ingeniozitatea, umorul şi cinismul său cu un Richard Brinsley Sheridan, cu Wilde ori Bernard Shaw, este cel despre care se spune că a creat conceptul de "englezism" pentru secolul XX. El a apărut pe scenă de la zece ani, a scris 140 de piese de teatru, a compus sute de cântece şi i-a infuzat teatrului britanic nebunia pentru jazz, ritmul şi pasiunea ce caracterizau the roaring twenties. Este cel care (printre multe altele) afirma că "Spiritul este precum caviarul, trebuie savurat în doze mici, nu întins ca marmelada" ori că "Să fii nevoit să redactezi o notă de subsol este similar cu a fi obligat să cobori scările şi să vezi cine sună la uşă când te afli în toiul unei partide de amor" şi este autorul celebrei remarci despre Peter O'Toole, cum că "Dacă ar fi fost puţin mai frumos ar fi fost Florence al Arabiei". Un personaj care şi-a transformat viaţa, după propriile spuse, într-un lung şir de extravaganţe şi datorită căruia a apărut sintagma "a very Noël Coward sort of person".
Mare parte dintre convingerile artistice ale unui asemenea autor, care spunea că "Accept orice de la o piesă de teatru, cu condiţia să mă amuze sau să mă emoţioneze. În caz contrar, mă grăbesc să mă ridic şi să plec din sală" se reflectă în acest elaborat Easy Virtue, care oferă spectacolul irezistibil al conflictului mocnit dintre soacră şi noră, dar mai ales dintre moravurile britanice şi cele americane. De la surorile curioase, complexate şi invidioase ale tânărului John Whittaker până la inflexibila lui mamă, o fortăreaţă inexpugnabilă de morgă britanică şi cult pentru tradiţie, de la socrul îngăduitor şi complet blazat până la valetul irezistibil (apariţiile sale mortale se cuvin văzute, nu povestite), scena de război din Easy Virtue este perfectă şi seducătoare. Însă, dincolo de îndrăzneala şi cinismul afişate în conflictul soacră-noră, dincolo chiar de şocul cultural etern al întâlnirii dintre britanici şi americani se află o nostalgie sfâşietoare, perfect consonantă cu personajul colonelului Whittaker, care îl scoate, în sfârşit, pe Colin Firth din registrul siropos al junelui romantic, oferindu-i o partitură revelatoare. Şocul fostului ofiţer care şi-a văzut toţi camarazii de front murind în linia întâi, tristeţea incurabilă a boemului care se aliniază spiritual la Generaţia Pierdută şi nostalgia fostului cuceritor după tinereţea irosită beneficiază de o simetrie perfectă cu personajul tinerei aventuriere americance, intrată brusc sub tirul necruţător al noii familii. Ei doi sunt eroii care articulează, în fapt, substratul dramatic al acestei poveşti aparent superficiale şi spumoase. Sub costumele sclipitor de elegante şi exuberanţa epocii, sub lejeritatea acestei frivole comedii de moravuri se află un miez emoţional extraordinar de viu susţinut de întreaga distribuţie, din care se detaşează impecabila Kristin Scott Thomas şi Colin Firth, dar şi Kris Marshall (turistul ahtiat de aventuri din Love Actually) în rolul valetului Furber.
Singura care face excepţie este Jessica Biel, distribuită foarte îndrăzneţ faţă de rolurile pe care le-a încercat până acum. Chiar dacă e limpede că actriţa s-a îndepărtat vertiginos în ultimii ani de timidul registru din serialul Al şaptelea cer sau de partiturile minore gen The Rules of Attraction, chiar dacă jocul ei e corect şi strădania vizibilă, genul ei de frumuseţe sportivă e pur şi simplu surclasat de rafinamentul şi subtilitatea cerute de asemenea rol. Cu tot acest neajuns, cu toată lipsa unor tuşe proprii capodoperei, prezente, de exemplu, în varianta alb-negru, mută, regizată de Hitchcock în 1928, filmul de faţă este un eveniment pe care e mare păcat să-l rataţi, pentru că reprezintă o rară întâlnire cu spiritul şi ingeniozitatea teatrului adevărat, atu enorm pentru o ecranizare aflată, fie şi din acest motiv, deasupra oricărei comedii romantice pe care v-aţi putea-o dori.
Easy Virtue / Secrete din trecut, Marea Britanie, 2008.
Regia: Stephan Elliott.
Cu: Kristin Scott Thomas, Jessica Biel, Colin Firth, Ben Barnes, Kris Marshall.