Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici diverse

Familia artei: Saga Ilfoveanu


Dilema Veche, februarie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
"Nu totul va aparţine, cu orice preţ, spectacolului, excepţiei, dar, promitem, fără ostentaţie şi fără patimă, vom încerca să vă descoperim vraja culorilor şi a formelor plastice într-o nouă lumină" - declară, în profesiunea sa de credinţă, curatoarea Ruxandra Garofeanu care deschide o nouă galerie de artă bucureşteană, Galeria ArtSociety. Despre ce este vorba? Despre un spaţiu recent dedicat artei, un loc născut din dorinţa de reafişare, într-o perspectivă actuală şi novatoare, a diferitelor momente importante ale istoriei artelor româneşti. Condusă de către Ruxandra Garofeanu, Galeria ArtSociety face parte - alături de galeria de artă contemporană Point contemporary şi de o casă de licitaţie - din Artmark, instituţie născută la sfîrşitul anului 2008 al cărei preşedinte este Radu Boroianu.


Dinastiile marilor artişti

Dacă prima expoziţie a Galeriei ArtSociety din strada Luca Stroici nr. 18 a făcut parte din seria "Suflete pereche", propusă de către Ruxandra Garofeanu, şi i-a alăturat pe Anamaria Smighelschi şi Ion Alin Gheorghiu, cea de-a doua pe care directoarea galeriei o iniţiază este Saga Ilfoveanu, dintr-o altă serie născută acum: Dinastii de artişti. Vernisată pe 17 februarie 2009, Saga Ilfoveanu este expoziţia lui Sorin, a Anei Ruxandra, a lui Adrian şi a lui Nicu Ilfoveanu, cuprinzînd în sălile ei picturi, sculpturi, desene şi fotografii. Curatoarea reconstruieşte traseele artistice ale celor patru, transformînd în realitate un gînd mai puţin afişat în trecutul expoziţiilor de artă, dar mereu prezent, latent, în mentalul fiecăruia dintre noi. Este vorba despre acea întrebare, de multe ori nedeclarată, a asemănărilor şi deosebirilor dintre membrii unei familii, acea dorinţă veşnică de comparare pentru a extrage moştenirea (genetică sau nu) comună şi pentru a identifica ineditul din personalitatea fiecăruia.

Familia artiştilor Ilfoveanu intră perfect în mecanismul noilor practici curatoriale, care se detaşează de formatul expoziţiilor clasice retrospective şi se apropie de cel al comparaţiilor inovatoare, al insolitării prin contextualizări neaşteptate, împlinind un vechi ideal al criticilor de artă prin aproprierea concretă a maeştrilor de dascălii lor, prin crearea de "dinastii" artistice, imaginare sau nu.

Astfel, expoziţia de la Galeria ArtSociety se înscrie în tipologia marilor expoziţii europene recente, care operează imense mutaţii, prin desincronizări-resincronizări extracronologice, pentru a pune în valoare conexiuni care altfel ar rămîne într-un stadiu pur virtual, implicit. În cazul Sagăi Ilfoveanu, lucrările de artă nu vin din locuri îndepărtate, ci din atelierele învecinate ale membrilor familiei, care locuiesc împreună. Dar dacă în spaţiul lor de acasă ele îşi păstrează individualitatea şi discursul lor intern, luate şi reaşezate în spaţiul de expoziţie ele încep să comunice, să-şi spună deopotrivă istoria şi mitologia lor.


Noua lumină curatorială

Dacă am început cu un citat despre "noua lumină" pe care directoarea Galeriei ArtSociety vrea să o proiecteze asupra artei româneşti, am făcut-o nu doar pentru a rămîne în registrul metaforic, unde lumina este echivalentul unei noi viziuni curatoriale. Ci pentru a ne face intrarea în sălile de expoziţie, cu ochiul deja format: ceea ce-l impresionează imediat pe vizitator este tocmai lumina care cade pe operele de artă. Ţintită de sus cu grijă pe fiecare tablou al lui Sorin Ilfoveanu sau al Anei Ruxandra, lumina pare că vine dinăuntrul lor, te obligă să o cauţi în spatele pînzei. Fiecare lucrare de artă astfel iluminată - printr-o simplă atenţie curatorială asupra direcţionării spoturilor - capătă adîncime şi se transformă într-un lightbox, mijloc intens folosit în arta contemporană. Cutie dotată cu o sursă de lumină şi avînd ca interfaţă o suprafaţă transparentă de plastic sau de sticlă, ea face ca transparenţele şi liniile să iasă în evidenţă şi să se demarcheze.

În Saga Ilfoveanu, lumina naşte diferenţele şi apropierile dintre cei patru membri ai dinastiei artistice. Construcţia propusă în interiorul galeriei îi grupează pe aceştia doi cîte doi şi, pe măsură ce înaintezi în expoziţie, pătrunzi în intimitatea artistică a Ilfovenilor. Spaţiile de expoziţie redevin la loc camere de locuit, iar Galeria redevine casa boierească de altădată. Odată ce îi treci pragul, te întîlneşti cu Sorin şi Adrian. Luminate şi ieşite în afara pînzei, liniile trasate de către tată în tablourile sale se prelungesc în materialitatea sculpturilor lui Adrian-fiul: pasărea pictată - laitmotiv al lui Sorin Ilfoveanu - se reconstituie şi renaşte la fiecare privire în Incendiaria clamatoria, sculptura masivă a lui Adrian, care umple cu culoarea roşie ceea ce tatăl doar trasează. Cei doi îşi povestesc miturile comune, iar vidul pînzei născut din liniile care creează forme pe care pictorul nu le îmbracă cu culoare naşte aer respirabil în formele sculptate de către Adrian.

La etaj, se naşte acea intimitate rostită, născută nu dintr-un dialog al miturilor, ci dintr-unul al realului, al istoriei. Mama, Ana Ruxandra, comunică cu fiul Nicu, într-un dialog topit, interiorizat de către mama-observator, în filele Jurnalului de familie: fotografiile lui Nicu sînt centrate, iar în jurul lor se naşte întreaga simbolistică a familiei şi textul, scris de mînă şi avînd ca suport Cartea fericirii a Ninei Berberova. Aflate la poli opuşi, camera fotografiilor lui Nicu (unde lumina cade în aşa fel încît corpul nostru face umbre pe ele şi se proiectează pe fotografiile suspendate ale seriei Nodului aerian) dialoghează la distanţă - mediată de camera de trecere a Jurnalului de familie - cu spaţiul ce încheie expoziţia, cel al desenelor lui Sorin Ilfoveanu. Fiind cea mai îndepărtată cameră, aceasta reconstituie atmosfera unui birou-atelier scufundat într-o lumină caldă şi în linişte: pe rafturi, volumul Desene, ce reproduce operele grafice (din perioada 1994-2007) ale maestrului Sorin Ilfoveanu, însoţit de un studiu solid al lui Cristian Velescu, carte lansată şi ea tot la vernisaj.

Peste toate însă domneşte dialogul dintre Ana Ruxandra şi Sorin. Cel mai greu descifrabil, acesta închide în el semnificaţia totală a sagăi: pe de-o parte, istoria, pe de altă parte, mitul. Pînzele artistei închid înăutrul lor, în spatele Măştilor, universul simbolistic al soţului, Sorin Ilfoveanu. Deschisă pînă pe 29 martie 2009, Saga Ilfoveanu de la Galeria ArtSociety expune o osmoză şi un dialog, modul artistic prin care se creează şi se recreează o familie, potenţînd şi depăşind contingenţele genetice şi istorice.




0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Daria Ghiu


Alte articole

 Povestiri din Himalaya la Craiova, Comunicat de presă
 Literatură, teatru şi curtezane - Expoziţia Imagini ale lumii trecătoare. Kunisada - un mare gravor al şcolii Utagawa, Victoria Anghelescu
 Expoziţie Alex Gâlmeanu la Artmark în cadrul proiectului Contact Lenses, Comunicat de presă
 Sfîrşitul unei clase, Codrin Liviu Cuţitaru
 Rubén Ochoa - întoarcerea în cerc, Mihai Plămădeală
 Alte articole


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer