Fără să aibă pretenţii de Oscar, Nunta mută e un film care-ţi captează mai întâi interesul, apoi îţi umflă zâmbetele şi-ţi podideşte lacrimile cu graţia unui artist de tragi-comedie. Ca regizor, Mălăele nu se aruncă în zona unui Puiu, Mungiu sau chiar Caranfil. Nu îţi dă impresia unui regizor fresh care are dorinţa tumultoasă de a epata încă de la prima jucărie aruncată pe piaţă. În schimb, el poartă în cârcă şi deversează în film, transformând-o magistral, o inegalabilă experienţă de actor versat. Inteligenţa lui Mălăele ridică Nunta mută pe un raft mai înalt decât ai fi crezut. El reuşeşte să transmită actorilor - fie că ei sunt versaţii Teodosiu, Bindea, Filimon, Rebengiuc, Buciuceanu sau mai cruzii Meda Victor şi Alexandru Potocean - câte ceva din spiritul său ironico-cinico-umoristico-morbid. Aşa se face că filmul îşi trăieşte povestea cu sufletul la gură, din replici şi priviri (poate mai puţin din scenariul pe alocuri descleiat), din tăceri şi cadre de geniu.
Pe scurt, o echipă de televiziune filmează un documentar "paranormal" despre un sat românesc pe vatra căruia comuniştii au construit o uzină, după ce, în anii '50 aici se pusese la cale o nuntă exact în ziua în care Stalin a murit şi ruşii au declarat doliu naţional, interzicând vreme de şapte zile orice manifestare zgomotoasă. Satul trăieşte drama dictaturii sub formă brută şi nimic nu-l poate salva de la dezastrul bocancului sovietic.
Dincolo de talentul regizoral pe care fără îndoială că îl posedă, fiindcă transmite emoţie, inventează lumi şi exploatează personaje, Mălăele mai reuşeşte să facă uz, în folosul filmului, de o latură pe care şi-o exersează de mulţi ani cu brio: caricatura. În Nunta mută vei vedea o foarte reuşită caricatură a poporului român, cu toate lucrurile bune şi rele care se desprind din asta. Inclusiv, sau mai ales, decizia de a ţine o nuntă în tăcere şi, culmea, de a se şi distra în timpul ei.
(4 stele)
Nunta mută, 2008,
Regia: Horaţiu Mălăele.
Scenariul: Adrian Lustig, Horaţiu Mălăele.
Cu: Meda Victor, Alexandru Potocean.