Nu are umor (doar puţin amuzament), nu prea are poveste, dar ar trebui comercializat la pachet împreună cu hrana pentru câini. Marley & Me va fi cel mai bine apreciat de cei care ştiu cum e să creşti un câine, să strângi după el buretele hărtănit de prin fotolii, să ajungi să-l consideri membru al familiei şi să suferi când se prăpădeşte. Atenţie! Nu vă duceţi copiii la acest film pentru că finalul poate fi traumatizant pentru ei.
"În 50 de ani de căsnicie l-am văzut pe tatăl tău plângând de două ori. O dată când sora ta s-a născut fără viaţă şi a doua oară când a murit Shaun", a spus mama lui John Grogan, cel a cărui carte a stat la baza filmului. Marley and Me. Life and Love with the World's Worst Dog, publicat în 2005 la Harper Collins şi devenit bestseller, narează evenimentele reale ale traiului familiei Grogan cu Labradorul Retriever Marley, pe care jurnaliştii soţi John şi Jenny Grogan l-au adoptat în 1991, ca pe un fel de substitut de copil.
Căsătorit de un an, John nu era decis că venise momentul copiilor. Jurnalistul avea "antecedente", de care pomeneşte în prefaţa cărţii mai sus citate, ca pe un argument al evenimentelor ce vor urma. În copilărie avusese un câine, pe Shaun, care a trăit alături de el 14 ani, fiind martorul maturizării lui şi, pe undeva, şi un catalizator al acesteia.
Mare lucru nu se întâmplă în film pentru că nici cartea nu are un conflict propriu-zis. Singurul aşa-zis conflict ar fi faptul că Marley nu poate fi dresat şi că este cel mai nebunatic necuvântător pe care ţi l-ai putea imagina. În casă sare de nebun, roade tot ce apucă, bagă în el ca un viţel, distruge fotoliile şi urlă când e furtună. Afară nu poate fi lăsat din lesă pentru că ar lua-o la goană. În singurul moment când e lăsat liber pe plajă, face caca în mare, spre oroarea întregii plaje.
Filmul regizat de David Frankel (care e autorul lui The Devil Wears Prada şi al câtorva episoade din Sex and the City) preia foarte multe din întâmplările din carte dar, pentru că nici în carte nu se întâmplă mari evenimente, riscă să-i plictisească pe unii spectatori destul de repede.
Doar faptul că ştii că filmul e inspirat dintr-o poveste reală, chiar dacă nu cunoşti amănunte, îţi poate da mai multă răbdare. Ce-i drept, în România nu prea cred că cineva ar fi avut atâta răbdare cu Marley, mai ales când apar copiii şi câinele ori dă peste ei, ori latră şi nu-i lasă să doarmă. Care mamă nu i-ar da măcar un ziar peste fund?
Jenny (Jennifer Anniston) are răbdare, dar relaţia ei cu soţul (interpretat de Owen Wilson) e mai tot timpul rozalie şi nu devine dificilă decât în momentul de extenuare nervoasă a proaspetei mămici. Cuplului blagoslovit cu un câine hiperchinetic îi este opus personajul lui Sebastian, interpretat de Eric Dane - lansat ca Marc Sloane din serialul Grey's Anatomy, care vine pe acelaşi rol stereotip de playboy greu de legat de piciorul casei.
Când apar copiii, Marley este tras puţin pe fundal pentru a lăsa loc unui mic conflict de familie care va fi repede stins, ambii soţi fiind nişte modele de diplomaţie, răbdare şi iubire.
Pe când personajele lui Wilson şi Aniston sunt delimitate mai ales de relaţia lor cu Marley şi ne apar ca un fel de eroi de desen animat pricopsiţi cu un câine care-i adoră (sau ca nişte personaje dintr-un serial soap), cel mai simpatic personaj uman al filmului rămâne şeful ziarului la care lucrează John Grogan, interpretat de Alan Arkin (pe care nu te mai saturi să-l vezi, deşi e foarte harnic de la Oscarul primit pentru Little Miss Sunshine).
Cel mai dificil moment al filmului, cel mai melodramatic, cel mai lungit şi cel pentru care ajungi să-l urăşti pe regizor este, exact, cel în care moare Marley. Întins pe zece minute, sfârşitul lui Marley nu doar că face filmul interzis copiilor, dar îl transformă într-o melodramă canină dotată cu tot ce e necesar (inclusiv înmormântarea). Suficient cât să uzi tot pachetul de batiste din geantă.
Lipsa de măsură şi, în fond, de bun-simţ a regizorului e şantaj sigur. Mai toţi oamenii au avut în copilărie măcar un hamster care le-a murit. Acestor oameni nu le place să-şi aducă aminte de sfârşitul animalelor lor de companie. Probabil că regizorul nu se numără printre cei aceştia, altfel nu ar specula aceste amintiri dureroase.
Filmul are rating de Audienţă Generală? Eu nu mi-aş lăsa copilul la el. Mi se pare mai traumatizant să vezi la 6 ani un film cu un câine care moare după ce te-a fermecat două ore decât un film cu scene de nuditate.
Marley & Me / Eu şi Marley
Regia: David Frankel,
Cu: Owen Wilson, Jennifer Aniston, Alan Arkin, Eric Dane.