În urmă cu doi ani, în familia multinaţională a unchiului Oscar, alături de francezul César, spaniolul Goya, finlandezul Jussi, italianul David, rusul Nika, norvegiana Amanda, danezul Robert, mexicanul Ariel etc. a apărut şi românul Gopo. Doar că, deocamdată, el e ruda săracă.
Nu pentru că iniţiatorii şi totodată organizatorii - Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc - nu s-ar strădui să dea evenimentului cât mai mult glamour. Mai mult decât să faci decernarea premiilor în sala tronului de la Palatul Regal, cu covor roşu şi tot tacâmul, nici nu cred că se poate. Nu pentru că breasla cinematografică din diferite generaţii n-ar onora evenimentul. Mulţi dintre participanţi vin în costume de gală, ceea ce e mare lucru într-o ţară în care artistul urcă rufos pe scenă chiar şi atunci când i se prinde în piept o decoraţie. Nu pentru că premiile nu s-ar atribui conform procedurii consacrate: mai întâi nominalizări, apoi votul final al tuturor profesioniştilor. Ci pentru că pur şi simplu lipseşte materia primă, adică suficiente filme susceptibile de a fi premiate. Din această cauză situaţia celor din juriul pentru nominalizări nu prea e de invidiat. Ei trebuie să scoată din pământ din piatră seacă măcar trei candidaţi (în mod prevăzător, regulamentul cere maximum patru, minimum trei) la fiecare categorie. Aici apar dilemele. E bine să existe cât mai multe titluri în competiţie ca să nu pară recolta precară? Da, zic unii, pentru că fie filmul cât de slab tot se mai găseşte câte un profesionist vajnic prin echipă şi de ce să-l năpăstuim. Nu, zic alţii, pentru că prin simpla menţionare a respectivului titlu printre nominalizaţi, indiferent de categorie, validăm o nonvaloare.
Să vedem cum s-au descurcat în acest an actriţa Maria Popistaşu, criticii Magda Mihăilescu şi Laurenţiu Brătan, regizorul Laurenţiu Damian şi operatorul Florin Mihăilescu.
Pentru categoria "cel mai bun lungmetraj de ficţiune" s-au oprit la trei titluri (Boogie, Restul e tăcere şi Cocoşul decapitat) temându-se de un al patrulea - (Elevator - care, după părerea mea, din multe puncte de vedere, era mai bun decât celelalte trei. De unde se vede că în faţa unui outsider şi în plus neprofesionist ca George Dorobanţu breasla e reticentă şi îşi apără teritoriul. E bine că l-au luat în considerare cel puţin ca tânără speranţă, categorie unde Dorobanţu are concurenţi alţi trei tineri regizori (Anamaria Chioveanu, Cătălin Muşat şi George Chiper).
Aşa cum se întâmplă de multe ori şi la premiile Oscar, nominalizările pentru cel mai bun film coincid cu cele ale realizatorilor respectivi pentru "cel mai bun regizor". În cazul de faţă: Radu Muntean, Nae Caranfil şi Radu Gabrea.
La "cel mai bun scenariu" formula e parţial schimbată: rămân Boogie (Alexandru Baciu, Radu Muntean, Răzvan Rădulescu) şi Restul e tăcere (scenarist tot Nae Caranfil), dispare Cocoşul... şi apar Schimb valutar - al cărui scenariu de Tudor Voican era foarte bun şi merita o soartă mai fericită - şi Nunta mută, scris de Adrian Lustig şi Horaţiu Mălăele, unde cred că juraţii s-au lăsat impresionaţi de sonoritatea acestor nume şi au făcut o mare concesie.
La imagine, trei profesionişti fără cusur - Tudor Lucaciu, Marius Panduru, Vivi Drăgan Vasile - de aceea va fi greu de ales câştigătorul. La interpretare masculină rol principal, Dragoş Bucur în chip de Boogie alias Bogdan Ciocăzanu e în regulă pentru că personajul i se potriveşte mănuşă, Alexandru Potocean e cel mai puţin cabotin din echipa de la Nunta mută (deşi cred că argumentul nu poate fi suficient pentru o nominalizare), Cosmin Seleşi e principala verigă slabă a filmului Schimb valutar făcând un personaj repetitiv, fad, fără relief, iar Marius Florea Vizante în regizorul din Restul e tăcere e doar un clovnuleţ agitat. La interpretare feminină situaţia e şi mai proastă pur şi simplu pentru că filmele româneşti ale anului 2008 n-au avut partituri pentru actriţe. De aceea apare Anamaria Marinca pentru un rol de fapt secundar (Smaranda Ciocăzanu din Boogie), adică nu mai important in economia poveştii decât cele interpretate de Adrian Văncică şi Mimi Brănescu, care concurează pentru rol secundar masculin. Toţi trei au şanse să ia premiile respective pentru că opozanţii lor par puşi mai mult de formă.
Pronosticuri am putea face şi la alte categorii, dar e mai bine să avem răbdare. Până la gala Gopo 2009 n-au mai rămas decât câteva zile.