Cabinetul figurilor de ceară la Ateneu cu Einuiea

Cabinetul figurilor de ceară - trei povestiri fantastice în imagini mişcate, cu acompaniament live şi decupaje literare


Când? Marţi, 7 aprilie 2009, la ora 19.00.

Unde? La Sala mică a Ateneului Roman

Ce? Proiecţia filmului Das Wachsfigurenkabinett (Germania, 1924), regia Paul Leni
Muzica originală: ansamblul Einuiea şi Claudiu Lobonţ.
Inserturi narative din romanul Harun şi Marea de Poveşti de Salman Rushdie şi din scenariul filmului Ivan cel Groaznic de Serghei Eisenstein.

Cu cine? Ansamblul Einuiea: Călin Torsan (flaute drepte, fluiere tradiţionale, mandolină, clarinet, trompetă), Silviu Fologea (chitară electroacustică, psalterium), George Turliu (baglamas, kazoo, saz, voce), Juan-Carlos Negretti (darbuka, bongos, cinel, percuţii), Olivia Iancu, Claudiu Lobonţ (chitară), Crenguţa Hariton (actriţă, Teatrul Nottara)

Concept: Radu Rădescu

Spectacolul propune publicului contemporan recuperarea unei creaţii de referinţă din aria expresionismul cinematografic - Cabinetul figurilor de ceară. Provocarea adresată spectatorului de azi, ale cărui reflexe senzitive sunt iremediabil condiţionate prin noţiunile de culoare şi sunet asociate vizionării unei pelicule, constă în apelul la o soluţie de percepţie stratificată. Filmului mut, în alb-negru, i se suprapun acompaniamentul muzical live şi inserturile literare extrase din lucrările lui Salman Rushdie şi Serghei Eisenstein.

Cum acţiunea filmului se petrece într-un muzeu al figurilor de ceară, iar personajele principale ale celor trei scheciuri din structura sa sunt şeicul Harun-al-Raşid (din 1001 de nopţi), ţarul Ivan cel Groaznic şi enigmaticul Jack Spintecătorul, muzica originală compusă pentru acest film este inspirată cu preponderenţă din (sau conţine prelucrări şi aranjamente după) surse tradiţionale de origine persană şi rusă. Aflându-se la cel de-al patrulea proiect de gen (după Nosferatu, Faust şi Prăbuşirea casei Usher), muzicienii au căutat de această dată o rezolvare diferită din punct de vedere conceptual, construind o veritabilă coloană sonoră a filmului. Episoadele narative sunt tratate distinct ca atmosferă (primul - în cheie comică, cel de-al doilea - în cheie dramatică, iar ultimul - în cheie onirică), dar îşi păstrează coerenţa prin recurenţa temelor muzicale.

Pasajele literare sunt astfel alese încât să ofere componentelor de imagine şi sunet un contrapunct intertextual şi un echilibru de fuziune. Romanul Harun şi Marea de Poveşti al lui Salman Rushdie transpune în prezent poveştile din 1001 de nopţi, amestecând asemenea unui puzzle parfumul de epocă şi referinţele culturale moderne. În plus, pentru a accentua nota de umor, unele replici ale intertitlurilor au fost adaptate liber după retorica celebrului personaj Rică Venturiano din Noaptea furtunoasă a lui Caragiale. Regizorul Serghei Eisenstein cunoştea cu siguranţă opera lui Paul Leni în momentul în care, după 20 de ani de la premiera filmului german, a definitivat scenariul pentru epopeea sa în două părţi, Ivan cel Groaznic. Chiar dacă arhitectural şi stilistic cele două pelicule nu se aseamănă, la nivelul viziunii istorice şi al tehnicilor narative, între cele două scripturi pot fi detectate surprinzătoare similitudini. În ansamblu, acest proiect sincretic se doreşte a fi o abordare novatoare, proaspătă şi inedită, situată în zona interferenţelor şi simbiozelor culturale.