Joi, 19 martie 2009, a avut loc, la Anaid Art Gallery, vernisajul expoziţiei Generation Djihad, semnată de Tara - unul dintre cei mai controversaţi artişti români ai momentului. Expoziţiile anterioare, Black Rumania, Apocalyptic for Everybody, Finis Mundi, din ţară, şi Into the Night of Loneliness, din Germania (Bochum), i-au creat o aură inconfundabilă lui Sorin Tara von Neudorf, ale cărui subiecte, dincolo de manieră sau de mijloacele de reprezentare, sînt incomode.
Nici Generation Djihad nu se îndepărtează de linia pe care ne-a recomandat-o artistul spre receptarea sa. Fiind vorba despre un nou pas şi, în acelaşi timp, despre acelaşi context conceptual, l-am întrebat pe artist ce aduce nou această expoziţie şi cum se autocaracterizează în momentul actual. "Toate lucrările sînt de acelaşi format, în aceeaşi tehnică şi pe acelaşi suport, ceea ce este o premieră pentru o expoziţie de-a mea - ne spune în exclusivitate Tara. De cele mai multe ori, alcătuiesc configuraţiile pentru expunere printr-o însăilare de lucrări cu caracteristici tehnice distincte. Titlul, care poate părea prea provocator, nici măcar nu-mi aparţine. Este o preluare din Der Spiegel - eram în Germania şi am zărit această sintagmă în titlul unui articol care trata tema respectivă. Expoziţia de faţă nu cuprinde doar referiri la aşa-zisul conflict între civilizaţia Orientală şi cea Occidentală, ci însumează momente despre masacrele din lumea în care trăim. Este o expoziţie despre război, terorism, conspiraţie şi atitudini extreme. Am realizat o serie de şaizeci de desene virulente la adresa conflictelor armate din lume.
Componenta autohtonă este prezentă în munca pe care o întreprind, adeseori făcînd trimiteri la originea mea transilvăneană. Am tot timpul probleme din cauza a ceea ce lucrez, pornind de la familie şi pînă la presă sau la atitudini oficiale - variază doar intensitatea lor. Eu mă leg de orice: nu văd o limită privind subiectele. Dacă e libertate, atunci să fie! Chiar consider că, pe alocuri, sîntem mai liberi decît în America. S-a plătit un preţ mare pentru acest lucru şi n-ar trebui să renunţăm aşa uşor la ceea ce am cîştigat. Folosirea, la un moment dat, de către mine a unei svastici - orientate invers decît cea a lui Hitler - mi-a adus necazuri din partea unor oameni pe care eu îi numesc culturnici, deşi era vorba despre un motiv ornamental folosit de la ţăranii din Maramureş pînă în India. Nu aşa trebuie înţelese libertatea şi cultura. Mi s-a recomandat de către aceiaşi oameni de cultură - culturnici (îmi place termenul) - să fiu mai rezervat dacă vreau să ajung ca Perjovschi (pe care oricum nu-l pot egala). Problema este că eu nu doresc să fiu ca nimeni. Eu sînt Tara şi ăsta vreau să fiu. Aşa mă definesc!"
Discursul curatorial al Dianei Dochia caracterizează Generation Djihad drept reprezentarea unei generaţii de guerrilla. Este o expoziţie despre război, bombe, minciuni, atacuri, jafuri, sînge, atentate, terorism. Subiectele lui Tara povestesc despre o lume murdară, pîngărită, obligată să trăiască în ură şi laşitate. Este vorba şi despre o generaţie revoltată, care nu se regăseşte, neştiind la cine şi la ce să se raporteze.
Expoziţia trebuie privită ca un act artistic în sine, ce consemnează crimele lumii, relaţia dintre victimă şi agresor. Cîtă vreme teatrele de război sînt puternic mediatizate şi masacrele se vînd sub forme filmate ori digitalizate, nu ar trebui ca societatea să fie atît de conservatoare în privinţa temelor artistice, avînd în vedere că nu impun o ideologie, nu susţin o anumită morală şi nu constituie subiecte politice.
Generation Djihad este o expoziţie bazată pe simboluri despre locuri şi identităţi, despre masacrele de azi (poate şi despre cele de mîine) şi, nu în ultimul rînd, despre Tara. Aşa percepe şi simte artistul Tara lumea în care trăieşte, atrocităţile care au loc în diferite părţi ale lumii. Poate este subiectiv, poate este crud sau maliţios, însă nu este niciodată indiferent. Adesea incomod prin ceea ce spune şi face, dar nepăsător, niciodată. Arta lui Tara provoacă prin tematică acea neplăcere care duce la reevaluare. Este un exerciţiu de meditaţie despre secole de război, teroare, singurătate şi moarte.
În dialogul purtat de noi cu Diana Dochia, curator al galeriei şi al expoziţiei, ne-am interesat de noul eveniment Anaid şi de posibilele probleme legate de contextul economic actual.
"Coerenţa şi programul artistic - spune Diana Dochia - sînt cele care fac diferenţa dintre Tara de pînă acum şi cel pe care îl întîlniţi în noua expoziţie. Ceea ce vedeţi este o parte dintr-un proiect mai îndelungat, început în 2007. Sînt două drumuri artistice pe care le urmează Tara în acest moment şi pe care vrem să le dezvoltăm la un nivel mult mai amplu în 2010: seria lucrărilor realizate cu mijloace grafice, de dimensiuni mici - cu teme precum cea din Generation Djihad şi cea a desenelor pe hărţi. Ambele direcţii s-au regăsit în expoziţii organizate pînă acum la Anaid. De data aceasta, discursul este mult mai radical, dar şi mai încifrat, destul de greu citibil, la prima vedere, de către un neiniţiat. Este important să poţi ascunde în spatele unei lucrări artistice o enigmă.
Tara este un artist extrem de îndrăgit, mai ales de lumea din afara ţării, care consideră spiritul său radical un dar extrem de important şi foarte actual în zona de artă contemporană. În România, lucrurile sînt puţin mai nuanţate, pentru că avem oameni care îl plac pe Tara, dar există şi numeroşi detractori. Tot ce promovăm în această galerie este în ideea unei deschideri spre exterior, dar şi în dorinţa de a crea un public local pentru tipul de artă pe care îl propunem. Dorim să realizăm o legătură între România şi ce se întîmplă în afară.
Criza afectează pe toată lumea, în special galeriile de artă. Acest fapt reduce într-un fel dinamica evenimentelor din această zonă. Lumea este mult mai circumspectă şi se aşteaptă la scăderea preţurilor pe piaţa de artă. Pînă în iunie-iulie, s-ar putea ca lucrurile să nu stea la fel de bine cum au stat anii trecuţi în zona vînzărilor, dar aceasta nu înseamnă că noi nu vom avea proiecte. Chiar încercăm să-i facem conştienţi pe colecţionarii din România că achiziţiile din domeniul artei îţi pot da o anumită siguranţă financiară. Vom avea cel puţin trei proiecte pînă în august. Luna mai va fi foarte plină de evenimente pentru noi. Aşadar arta nu aşteaptă trecerea crizei, ci mai degrabă propune soluţia sa de depăşire."