"Carnavalul" ar trebui să fie, aşa cum e de aşteptat, o mascaradă, însă aici nu avem de-a face cu măşti. Dacă totuşi există o sugestie a măştii, aceasta este dată (în lucrarea "Every Day is A New Day") de însăşi faţa artistului fotografiată la primul moment al zilei, timp de aproape un an. Rezultatul este o vastă compoziţie cuprinzând peste 300 de imagini: "diferenţă şi repetiţie" la superlativ. Lucrarea este un perseverent exerciţiu - chiar dacă absurd - al autoexaminării, o manieră de a revizita şi de a reevalua genul portretului în epoca "reproducerii mecanice" (într-adevăr, imaginile sunt fotografii făcute pe film).
"Carnavalul" implică însă şi corpul, şi asta la modul cel mai fizic cu putinţă. În video-ul "Me and My Arrows", artistul performează, aproape nud, la minus 8 grade Celsius, un Sfânt Sebastian corect din punct de vedere iconografic. Postura este cea cunoscută: corpul dezbrăcat legat de un copac, faţa angelică şi impasibilă, clădiri şi "campanile" în fundal care sugerează un peisaj urban renascentist. Dar, cu toată această adecvare, scena are mai degrabă o încărcătură ironică: corpul nu este lovit de săgeţi, ci de inofensive bile de paint-ball.
Un gest ce subminează, dintr-o singură mişcare, atât clişeele reprezentaţionale ale Renaşterii, cât şi canoanele moderniste ale action-painting-ului. Mai mult, lucrarea e şi un comentariu asupra mediumului însuşi: "povestea" nu e spusă cu mijloacele picturii, ci cu cele ale video-ului, ale unui video editat dinamic, "tăiat" în stilul clipurilor, susţinut de fascinanta muzică electro-acustică a lui Gilles Dumont. Lucrarea este astfel o reflecţie critică nu atât asupra martiriului şi a hagiografiei, cât asupra statutului imaginii şi a istoriei artei în general.
Mai e însă şi o altă dimensiune (fotografică) a carnavalescului - carnavalul ca spectacol al corpului: un corp feminin, aproape nud, imersat sau mai degrabă suspendat într-o scenă lichidă ce sugerează visul. E vorba de "Sirena", imaginea însăşi a seducţiei şi a vrajei, imaginea unui alt tip de realitate altminteri reprimată în viaţa "normală" din afara carnavalului.
Dar "Carnavalul" este şi sărbătoarea "cărnii", a hranei şi a trupului înaintea postului. Aceasta este de altfel zona în care se plasează seria de lucrări "Design interior": fotografii înfăţişând maruntaie de animale redate în detaliile lor tulburătoare. Dacă pe undeva aduce un omagiu întregii tradiţii a carnavalului, această serie trece dincolo de lucrurile consacrate chestionând, provocând şi reinventând simboluri, de fapt, propunând o critică vizuală a însăşi ideii de consum.
Repetiţia joacă, aşa după cum am amintit deja, un rol esenţial în creaţia lui Marius Tanasescu. Însă pe lângă seria de autoportrete multiple, avem de-a face cu alte lucrări ale căror efect se bazează pe strategii repetiţionale. Multe dintre aceste compoziţii se structurează pe acumulări ce adună obiecte sau imagini diverse, cum ar fi ouă, lumini, gândaci, grăunţe sau solzi, înscriind în imagine fragmente decorative, chiar spectaculare, ale vieţii curente. Titlul expoziţiei însuşi vine să adauge noi dimensiuni ideii de repetiţie şi serialitate. Un carnaval de fiecare zi... Însă, spre deosebire de carnavalul tradiţional, "Daily Carnival" al lui Marius Tanasescu reprezintă nu atât un rămas bun adresat cărnii, ci mai degrabă o celebrare a acesteia.
Horea Avram (n. 1969) este critic de artă şi curator independent din 1996. Curator pentru Bienala de la Veneţia în 1999. În prezent este doctorand în istoria artei şi comunicare la McGill University, în Montreal, Canada. Cercetează şi scrie despre noile media, Mixed Reality, instalaţie, reprezentare, estetică şi toate legăturile dintre acestea.
Patricia Teodorescu este artist şi curator, managerul galeriei "Arte". Lucrează şi creează la Bucureşti. Abordează medii diverse cum ar fi fotografia, video-ul, pictura, sculptura şi instalaţia. A participat în expoziţii personale şi de grup la New York, Londra, Berlin, Chicago, Bucureşti, Viena, Luxemburg.
"Arte" Gallery este o galerie independentă coordonată de Patricia Teodorescu. Galeria este în acelaşi timp un spaţiu expoziţional şi un loc al dialogului şi al creaţiei, un work in progress realizat cu participarea artiştilor, curatorilor, teoreticienilor şi a consumatorilor de artă în general.