Porţi spre alt tărâm - Cvartetul Belcea

Într-un nou recital cameral la Filarmonica George Enescu - ai cărei rezidenţi sunt -, Cvartetul Belcea a prezentat, pe 9 iunie 2009, un program conţinând capodopere ale genului: Cvartetul în fa minor, op. 95 - "Serioso" de Ludwig van Beethoven, Cvartetul nr. 1, în si minor, op. 50 de Serghei Prokofiev şi Cvartetul nr. 14 în re minor, op. postum - "Fata şi Moartea" de Franz Schubert. Concertul a fost organizat de Institutul Cultural Român.

Ca şi în precedentele şapte apariţii la Ateneul Român, Cvartetul Belcea a cântat cu dezinvoltură, precizie, omogenitate, adecvare stilistică, stăpânire a planurilor dinamice extreme şi o mare putere de seducţie, structurând inteligent formele arhitectonice în care era turnată muzica. Să parcurgi un astfel de repertoriu într-o singură seară de muzică seamănă cu un zbor intercontinental la mare înălţime, palpitant şi totuşi plin de stabilitate.

În Cvartetul în fa minor, op. 95 al titanului de la Bonn a răzbătut acel zbucium lăuntric, declanşat de refuzul Theresei Malffati de a se căsători cu Beethoven. Este un opus în care pe tot parcursul se menţine dinamismul (Allegro con brio, Allegro ma non troppo, Allegro assai vivace ma serioso, Allegretto agitato). Dincolo de tensiunea discursului se putea percepe şi o ştiinţă a conducerii fugate a vocilor. În debutul cvartetului era frapant contrastul dintre unisonul în forte şi glasul plin de disperare al viorii prime ce intona imediat o temă asemănătore cu cea din muzica de scenă la Egmont.

Violonista Corina Belcea-Fisher are o manieră de a emite sunetele în registrul acut, astfel încât catifelarea timbrală să ia locul sticlosului ascuţit. Ea are un cult al intonaţiei pure. Printr-un gest succint din arcuş, transmite tempo-ul hotărât, electrizându-şi partenerii de cvartet. Întreg ansamblul sporea expresivitatea tonalităţilor.

Violoncelistul Krzysztof Chorzelski excela prin promptitudinea atacurilor şi a filajului sunetelor în staccato şi spiccato. Tehnica sa de arcuş este aproape una violonistică. Ascultându-l crezi că e vorba de un instrument a braccio, atât de lejer se mişcă pe tastieră. Precum un cameleon el trece de la profunzimea timbrală a unui contrabas (bogat în armonice) la o construcţie de sunet mată, atunci când rolul o cere. În începutul părţii a II-a, Allegretto ma non troppo, dulceaţa sunetului său vibrat cu ecou ce vine din adâncul cutiei de rezonanţă se auzea solemn în acel mers ground în Re major.

În partea a III-a Scherzo, acel coral din Trio era realmente plin de serenitate. Finalul, un rondo cu accente sfâşietoare, era într-adevăr cântat cu pasionalitate romantică. Apoi, Coda, interpretată cu temperament şi virtuozitate a adus dezlegarea veselă a întregului ciclu.

Cvartetul nr. 1 în si minor op. 50 de Serghei Prokofiev, comandat de Biblioteca Congresului din Washington, este scris în stil neoclasic (tehnica de compoziţie utilizată aminteşte de cea a cvartetelor lui Beethoven), dar cu un limbaj original. Interpretarea lui în recitalul Cvartetului Belcea la sala Ateneului Român a schimbat complet atmosfera. Acele stileme prokofieviene aveau o pulsaţie trepidantă, iar melodiile fracturate aminteau de temele din baletul Romeo şi Julieta. Liedul final, cea mai consistentă parte a cvartetului, a beneficiat de o dozare tensională atent gândită. Imitaţiile vioară-violoncel se îmbinau aici măiestrit, iar varietatea armonică te făcea să uiţi de dificultăţile tehnice care abundă în această lucrare camerală. Mobilitatea spirituală, afirmaţia ce ia locul îndoielilor, ritmica motorică de toccată, succesiunile cromatice,- toate trăsăturile muzicii lui Prokofiev menite a reda psihologia trăirilor umane, erau prezente în versiunea acestui ansamblu.

Cvartetul "Fata şi Moartea" în re minor, D.810 de Franz Schubert a beneficiat de o interpretare de zile mari. Alcătuit din patru părţi (Allegro, Andante con moto, Scherzo şi Presto) cvartetul are dimensiuni simfonice. Impresionant şi plin de vigoare a fost cântat motivul scurt, incisiv ritmic, plin de dramatism al începutului Allegro-ului de sonată al primei părţi. Frumos a fost realizată şi transformarea liniştii temei secunde în erupţie pasională şi încleştare.

Perfecţionarea pe care au făcut-o membrii Cvartetului Belcea cu celebrele cvartete Amadeus, Alban Berg şi Chilingirian se resimte benefic în cântat. Acel suflu al tristeţii schubertiene a dominat interpretarea întregului cvartet.

Muzica părţii a II-a, Andante con moto, izvorând din tema liedului cu acelaşi nume al compozitorului, D. 531 (inspirat de versurile poetului Mathias Claudius, Der Tod und das Mädchen) este o temă cu variaţiuni. După tema expusă ca un coral, pe rând vioara, violoncelul apar în prim plan, pentru a se reuni apoi. Momentul variaţiunii majore s-a auzit senin, ca o destindere. Scherzo-ul a readus vehemenţa, adăugându-i şi fantasticul. În Finalul cvartetului s-au perceput marile contraste dintre planurile dinamice şi epuizanta goană care se încheie în Prestissimo.

La cererea numerosului public, Cvartetul Belcea a cântat şi o parte dintr-un cvartet de Beethoven.