Halucinant - Transformers 2: Revenge of the Fallen

Pe la jumătatea filmului e o secvenţă care poate rezuma bine paradigma în care se înscrie Transformers 2: Sam stă ascuns după nişte copaci căzuţi la pămînt şi, cu ochii mijiţi, priveşte neputincios cum se caftesc Megatron, Optimus Prime & co. Cam ăsta e filmul - roboţi se lupta ca bezmeticii, iar cînd apar personaje umane care au primit replici de la scenarişti, nu spun decît glume cu tentă sexuală. Transformers 2 e un banc prost care se lungeşte mai mult decît postul Paştelui.

După prolog, în care aflăm că în urmă cu mii de ani o generaţie de transformerşi, străbunii lui Optimus, au venit pe pămînt pentru a deturna energia solară dinspre Terra înspre All Spark, în următoarele douăzeci de minute ale filmului e o răpăială continuă. Urmăriri în viteză între roboţi, pumni, explozii, ameţeşti pur şi simplu. Apoi e linişte o vreme şi începi să vezi că Sam şi Michaela au crescut cu doi ani. El e înnebunit de ea, dar şi încîntat de ideea că pleacă la facultate şi cîştigă ceva independenţă. Ea acum e super hot, guralivă, sigură pe sine dar, finalmente, tot o delicată (şi seamănă cu Oana Zăvoranu, pe bune). Figura şi trupul ei sînt intens subliniate, în cadre filmate la relanti, ea pe motocicleta, ca în visurile oricărui adolescent în care sînt concursuri de tricouri ude. Orice face ea în film e de natură să incite din punct de vedere sexual. Şi faza e că la cîte replici cu conţinut sexual sînt în film, treaba asta nu e deloc ironică!

De altfel, toate personajele din film se gîndesc (numai) la sex. Chiar şi roboţii! Decepticonii s-au prins că mintea umană e posedată de astă idee (fără să citească Freud, ci, probabil, urmărind numărul de accesări ale siturilor erotice), aşa că atunci cînd încearcă să-l ademenească pe Sam (fiindcă în creierul său ar afla o hartă care i-ar duce la lăcaşul în care fraţii lui Optimus ar fi ascuns cheia maşinăriei prin care energia solară ar fi drenată către All Spark) ei iau forma unei fete cel puţin la fel de super hot ca Michaela, după care, oricum, şi roboţilor le curge uleiul. Iar dacă vă aşteptaţi ca oamenii mari să pună lucrurile la punct, surpriză. Ăştia îs şi mai razna. Tatăl îi spune lui Sam că abia aşteaptă să îl paraşuteze la căminul facultăţii ca să aibă la dispoziţie toată casa pentru a se fugări cu soţia, iar ditamai agentul Simmons, cînd trebuie să dea coordonatele execuţiei unui decepticon de prim rang, vorbeşte despre testiculele robotului.

În afara glumelor despre sex oral, testicule şi călărit, filmul se mai poate lăuda şi cu un pronunţat rasism şi o tendenţiozitate crasă la adresa anumitor populaţii. Cînd se îndreaptă spre Egipt - marea luptă avea să se dea pe Platoul Gizeh -, grănicerii locali sînt trataţi ca nişte babuini de către eroii lui Michael Bay. Absolut halucinant!

Faţă de Transformers din 2007, o poveste plăcută, care promitea că va cuceri noua generaţie de puştani după modelul Star Wars de acum douăzeci-treizeci de ani, filmul actual pierde legăturile cu sensul basmului şi cu decenţa cinematografică. Dacă e vorba de basm, imaginaţi-vă un Harap-Alb care i-ar vorbi Spînului în limbaj de cartier şi o fată a împăratului Roş care posedă mîndreţe de silicoane, după care salivează Păsări-Lăţi-Lungilă, Ochilă, Stau-Palmă-Barbă-Cot, Sfînta Duminică, Ursul din Grădina Ursului şi Calul Năzdrăvan. Şi toţi încearcă să o cucerească şoptindu-i la ureche manele, iar paranghelia ar fi palsată în pădurile care împresoară Sarmizegetusa Regia, devenite loc de grătare. Cam ăsta e Transformers 2, aşa că, nu, mulţumesc! Şi, dragi puştani, căutaţi să vedeţi Star Wars, pînă la urmă rămîne singura saga sinceră şi, văzută la vîrsta potrivită, o poveste încă inocentă.