Ice Age 3: Dawn of the Dinosaurs e o glumiţă de o oră jumate pe care am mai văzut-o, am mai auzit-o, am mai mestecat-o în aceeaşi formă, tot cu Manny, Ellie, Diego, Sid. Nimic mai mult: aceleaşi personaje, aceleaşi poante, aceeaşi structură şi alună, ba chiar aventura e mai subţire.
Sigur, avem şi mici variaţii previzibile: personajele se înmulţesc, nevasta-mamut e mai însărcinată, leneşul Sid are instincte de mamă, ceea ce îl duce spre pierzanie. Adoptă trei ouă de dinozaur (yes! dinozaurii trăiesc în lumea vulcanilor, sub gheaţă), e fugărit de mamazilla, prietenii îl caută, îl salvează, oposumii se consumă şi, bineînţeles, toţi copiii ajung pe lume sănătoşi... Să nu cumva să cereţi mai mult!
Singura treabă cu adevărat funny din filmul ăsta e Buck, o nevăstuică emigrantă în lumea dinozaurilor care vorbeşte cu minunatul accent englezesc al lui Simon Pegg şi care le serveşte prietenilor drept călăuză. Un showman total care inventează poveşti de aventură şi rupe dinozaurii în două.
Cu toate mecanismele la vedere, Carlos Saldanha şi Mike Thurmeier reuşesc în cel mai bun caz un film de sezon pentru copii. Dar am văzut şi cazuri mai fericite.