Ziarul de duminică / iulie 2009
Rar se întâmplă ca ultima parte dintr-o franciză cinematografică răsunătoare să fie cel mai bun film din serie. În general, de la Star Wars la Harry Potter la Lord of the Rings, Spider-Man sau Matrix etc., primul film lansat pe ecrane spulbera box office-ul (ajutat şi de o campanie uriaşă de promovare) şi adună cohorte de fani, al doilea aluneca încă în siajul primului, în virtutea aceleiaşi campanii, care continua în forţă, deşi spectatorii încep să-şi dea seamă că li se prezintă aceeaşi reţetă cu ingrediente puţin schimbate, iar al treilea este o bifare obligatorie, cu un oftat de uşurare, a încheierii încă unui basm cinematografic de mare buget.

În cazul lui Ice Age: Dawn of the Dinosaurs avem însă de-a face cu un efort real al realizatorilor de-a înnoi povestea, a revitaliza eroii, dar mai ales de-a profita din plin de posibilităţile tehnice ale animaţiei 3D. De data aceasta, regizorul Carlos Saldanha a colaborat cu Mike Thurmeier, care a fost senior supervising animator la excepţionalul Horton Hears a Who!, o animaţie care îmbina perfect dinamismul cu arta de-a povesti şi suspansul cu duioşia, dar mai ales ne livra o parabolă sclipitoare, amintind de Swift şi Lewis Carroll. Probabil că reuşita cea mai evidentă a celei de-a treia părţi din seria Ice Age este dozarea perfectă a umorului, ingeniozităţii, suspansului, spiritului ludic, duratei rezonabile şi trimiterilor cinefile, care delectează fără cusur spectatorul în cele 94 de minute, transportându-l în plină aventură.

La succes contribuie probabil şi o campanie formidabilă, foarte bine ţintită, de promovare. Aşa se face că în România, de exemplu, numărul de spectatori din primul week-end de rulare al filmului - distribuit în 21 de ecrane din toată ţara - a fost un record (65.139), dublu faţă de un mare succes de box office de anul trecut, Quantum of Solace, al doilea film din seria Bond cu Daniel Craig în rolul principal. Cât despre încasările din SUA, grăitoare sunt tot cifrele: lansat în America şi în majoritatea ţărilor lumii în zilele de 1, 2 şi 3 iulie 2009, filmul (realizat cu un buget de 90 milioane de dolari) a făcut, în primele două săptămâni, încasări de 100 milioane de dolari la el acasă, la care se adaugă cele 151 de milioane de dolari veniţi din încasările din toate celelalte ţări ale lumii.

Filmul îşi merită din plin banii, demonstrând că ingeniozitatea, talentul şi performanţa tehnică fac minuni când sunt îmbinate inteligent. După o primă parte în care aflăm că Manny se pregăteşte intens pentru schimbările esenţiale din propria familie, asistat cu afecţiune de toată gaşca binecunoscută, dar puţin distanţat de bunii săi prieteni Sid şi Diego (veţi afla singuri de ce), aventura prinde viteză pe toboganul necunoscutului, pentru că eroii descoperă o lume subterană de o rară frumuseţe şi fascinaţie. Trimiterile la capodoperele literare şi cinematografice ale genului de aventuri abia încep însă. De la Călătorie spre centrul Pământului şi Insula misterioasă la Războiul stelelor, de la Tarzan la Robinson Crusoe, de la Pirates of the Caribbean la Moby Dick, de la Jurassic Park la Godzilla şi de la Sky Captain and the World of Tomorrow la Cartea Junglei şi Bambi, povestea e o totală încântare. Mai mult, realizatorii au inspiraţia să-i ofere lui Sid o partitură considerabil mai întinsă decât până acum şi să-i dea un plus de relief lui Diego, ceea ce sporeşte consistenţa poveştii.

Cele mai delicioase adaosuri sunt însă idila lui Scrat (în continuare ahtiat după ghinda lui) cu seducătoarea Scrattie, începută cu o secvenţă care ne trimite direct la scena antologică în care Bambi, Flower şi Bocănilă se îndrăgostesc, şi mai ales întâlnirea cu Buck, o nevăstuică irezistibilă care îi călăuzeşte pe eroii noştri într-o zonă de teribilă aventură şi pericol. Aventurier singuratic, cinic şi cunoscător al tuturor cotloanelor acestei lumi subterane, care a dat cândva piept cu cel mai înspăimântător locuitor al ei, Buck (însufleţit de vocea lui Simon Pegg, pe care nu demult l-am văzut în excelentul How to Lose Friends & Alienate People) este el însuşi o poezie, accesând în spectator o întreagă colecţie de eroi irezistibili ai genului de aventuri.

Cu mult umor, dinamism, observaţii inteligente, tandreţe şi un decor de o frumuseţe ce taie răsuflarea, Ice Age 3 este un eveniment ce redeschide pofta pentru sala de cinema, singurul loc în care fascinaţia pentru film poate funcţiona întreagă şi neştirbită.

Ice Age: Dawn of the Dinosaurs, SUA, 2009
Regia: Carlos Saldanha, Mike Thurmeier.
Voci: Ray Romano, John Leguizamo, Denis Leary, Simon Pegg, Queen Latifah.

Regia: Carlos Saldanha, Mike Thurmeier Cu: voci: Simon Pegg, Seann William Scott, John Leguizamo, Josh Peck, Denis Leary, Queen Latifah, Ray Romano

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus