Ciocolată, atmosferă şi altruism - Chocolat

Un film de dragoste şi... de consum poate fi considerat Chocolat (2000, în regia lui Lasse Hallström, cu Juliette Binoche, Johnny Depp, Alfred Molina, Judi Dench, Lena Olin) - o poveste la limita dintre comedie, romance şi dramă, la care se adaugă o doză de supranatural.

Cele două eroine, Vianne şi fiica sa Anouk, sînt aduse de vîntul din nord într-un orăşel francez, prin anii '60. Precum Mary Poppins, eroina romanelor lui P.L. Travers, care soseşte la familia Banks odată cu vîntul de răsărit, mama şi fiica se mută dintr-un loc în altul în funcţie de schimbările de vînt. Cele două eroine respectă astfel o tradiţie a familiei: mama Viannei, Chitza, originară din America centrală, a dat tonul vieţii nomade, plecînd de la soţul ei, un farmacist francez respectabil, pe vremea cînd Vianne însăşi era numai o fetiţă. De atunci, ele au fost variantele feminine ale lonely ranger-ului din westernuri, nerămînînd prea mult timp în acelaşi loc.

Mama Viannei este un personaj asemănător zînei din basme, care se arată unui muritor într-un loc singuratic; acesta se îndrăgosteşte de ea, o ia de nevastă, pentru ca, într-o bună zi, atunci cînd farmecul va dispărea, zîna se va face nevăzută... Vianne însăşi este, precum Mary Poppins, o asemenea zînă, ce nu are alte puteri supranaturale decît cele ale intuiţiei, bunei-credinţe şi ale încrederii în miracole. Fermecătorul personaj interpretat de Juliette Binoche are un rol bine stabilit în comunitate - acela de a vindeca şi de a ajuta oamenii. La fel ca poporul mamei sale, Vianne continuă tradiţia, luminînd locurile prin care trece şi restabilind un echilibru fericit de tipul celui din basme - o armonie în care, deşi nu trăiesc pînă la adînci bătrîneţi (precum Armande - Judi Dench - proprietara ciocolateriei pe care o închiriază mama şi fiica, şi care moare de diabet), eroii convieţuiesc paşnic şi entuziast pînă atunci.

Personajul Juliettei Binoche aduce fericirea pe oriunde trece. Depersonalizîndu-se, ea rezolvă conflictele dintre personajele locale şi-i ajută pe cei slabi să iasă la liman. Este şi cazul Josephinei (Lena Olin), o femeie terorizată de un soţ brutal. Aceasta îşi regăseşte adevărata personalitate şi se dovedeşte capabilă să facă ceva pe cont propriu. Printre faptele bune ale Viannei se numără şi ajutorul acordat bătrînului domn, stăpîn al venerabilului căţel Charlie, care - cu ajutorul bomboanelor preparate de Vianne - este ajutat s-o cucerească pe frumoasa văduvă din vremea Primului Război Mondial (Leslie Caron).

Instrumentul de vindecare al Viannei este ciocolata, cu diversele ei variaţiuni şi specialităţi. În povestea întîlnirii dintre mama şi tatăl ei se vorbeşte despre un antic remediu Maya, folosit pentru tămăduiri în ceremonii secrete. Personajul interpretat de Juliette Binoche ghiceşte varianta preferată de ciocolată a celor pe care îi ajută în funcţie de ceea ce aceştia văd într-un soi de roată a norocului. Neaşteptatul şi miraculosul sînt două dintre caracteristicile modului de viaţă al Viannei. În felul ei, ea este, dacă nu o vrăjitoare bună, atunci un fel de preoteasă păgînă... Păgînă, dar nu necredincioasă, pentru că valorile pe care le promovează sînt cele creştine, ale toleranţei şi întrajutorării. Vianne aderă la o religie a bucuriei, dar nu în spiritul desfrîului pe care frustratul conte Reynaud (a cărui nevastă l-a părăsit, care suferă şi se acreşte din această cauză) îl vede în ea, ci într-unul al iubirii de viaţă. Din această perspectivă, ciocolata nu are atribute afrodisiace (deşi unul dintre personaje, mîncînd o anumită specialitate, îşi regăseşte bărbăţia pierdută...), nici nu este un simbol păgîn ori exotic, ci, mai curînd, un semn al dragostei altruiste. E firesc să fie de folos în relaţia cu o persoană de sex opus, însă poate constitui la fel de bine o legătură între o bunică şi nepotul ei regăsit (aşa cum se întîmplă în cazul Armandei şi al lui Luc).

Problema Viannei e că propriul leac nu acţionează neapărat asupra ei şi a fiicei sale, proiectîndu-şi calităţile doar asupra celorlalţi: pînă şi contele este, în cele din urmă, convertit la... umanitate. Se pune întrebarea dacă binele universal restabilit îl poate atinge şi pe făcătorul de bine, pe mica zeitate manipulatoare a fericirii celorlalţi (problemă asemănătoare, într-o oarecare măsură, cu aceea a lui Amélie, din filmul cu acelaşi nume). Se pare că există un mijloc prin care acest lucru se poate întîmpla: binele făcut celorlalţi se întoarce, în cele din urmă, şi asupra celui altruist, într-un soi de reflex-ricoşeu... Astfel, cînd Vianne e gata să renunţe şi să plece din nou, conform vrăjii-blestem a mamei ei, toţi cei pe care ea i-a ajutat o ajută la rîndul lor. Mai mult decît atît, îşi găseşte şi dragostea, în persoana unui alt nomad, de astă dată pirat, sau nomad pe apă (varianta masculină a vrăjitoarei - Roux, interpretat de Johnny Depp), gata şi el să renunţe la hoinăreli.

Totul e bine cînd se sfîrşeşte cu bine, şi în Chocolat lucrurile chiar aşa se întîmplă, dar fără a cădea într-un siropos exagerat. Desigur, filmul nu are umorul din Amélie şi nici subtilităţile şi imaginaţia acestuia. Dar în felul lui romantic şi în limitele supranaturalului el rămîne un film plăcut, atipic prin combinaţia ingredientelor, şi fermecător, ca atmosferă.