Tot spectacolul am trepidat. Am dat din picioare, am tresărit interior, am râs, m-am emoţionat, m-am bucurat. Şi la final am sărit în picioare, abia aşteptând să îi omagiez pe cei de pe scenă. Simt că a fost mult prea puţin, deşi au fost minute multe de aplauze şi ovaţii. Poate că era mai potrivit să le dau flori şi ciocolată.
E greu de pus în cuvinte ce se întâmplă pe scenă în OuiBaDa, mai ales pentru cineva care nu e mânuitor de cuvinte. E prea frumos totul ca să încerc să înlocuiesc experienţa directă cu nepotrivite cuvinte. Dar spun pentru că ar fi păcat să nu fie mâine (24 octombrie 2009, la ora 19) sala atât de arhiplină încât spectacolul să se reia şi în noiembrie, şi în decembrie, şi până ce îl veţi vedea cu toţii.
Acum doi ani, spectacolul a avut premiera şi câteva reprezentaţii la Teatrul de Comedie. Din păcate fiind spectacol invitat a fost programat foarte rar şi a trecut aproape neobservat. Acum Centrul Naţional al Dansului i-a întins o mână de ajutor şi spectacolul a primit o nouă şansă. Sala de la CNDB e mult mai potrivită, spectatorii sunt mai aproape şi relaţia cu actorii e mai directă, energiile circulă mai uşor. În plus cei 12 copii cu care Gigi a început să lucreze au mai crescut şi s-au mai maturizat. Şi asta contează, se vede că s-au construit lucruri pe baza pusă acum doi ani de Gigi. Fiecare din ei e aproape perfect în scene de mare greutate unde cel mai mic tremur se vede imediat, unde o mică nesincronizare poate să strice un angrenaj perfect. E incredibil cât poate face întâlnirea cu un mare profesor la momentul potrivit...
Spectacolul e amplu, complex. Fiecare scenă are o poveste principală, dar şi o mulţime de întâmplări secundare, o mulţime de personaje care umplu cu sens spaţiul de joc. Nimic nu e liniar, nimic nu e plicticos, totul e ramificat ca într-o carte bună. Poveştile se intersectează pe scenă şi fiecare dansator are grijă de momentul lui ca de cel mai de preţ lucru de pe lume. M-am uitat după ei la ieşirea din scenă şi chiar dincolo de culisele improvizate. Nu ieşeau din rol la marginea scenei, nu se relaxau când ieşeau din zona în care erau priviţi. Rămâneau acolo, cu sufletul pe scenă. Atenţi. Entuziaşti.
Muzica e eclectică, dar captivantă şi foarte românească. Dă energie, dă melancolie, amestecă hip hop cu Maria Tănase, Corina Chiriac cu Maria Răducanu, Zaraza cu Stratan. Multe din bucăţile care acum doi ani erau încă proaspete s-au clasicizat între timp şi amestecul e şi mai armonios decât la început. Acum toate vin din amintire, nici una nu mai e luată direct din playlisturile radiourilor.
Şi, deşi e nedrept faţă de toţi ceilalţi de pe scenă, mărturisesc că în seara asta m-am îndrăgostit din nou de o prezenţă scenică. Ultima dată cred că mi s-a întâmplat cu Florina Gleznea în Cui i-e frică de Virginia Woolf?. În trupa OuiBaDa-ului e un drăcuşor de fată, micuţă şi elastică, cu un zâmbet şugubăţ şi o prezenţă radiantă. Imaginile de mai jos sunt dintr-o scenă de un erotism tulburător şi subtil pe care o împarte cu Lari Cosmin Giorgescu. O cheamă Rasmina Luisa Calbajos şi e minunată.
"Sunt români?", mă întreba cineva după spectacol despre cei de pe scenă. Da, sunt. În mâna lui Gigi Căciuleanu dau tot ce pot şi încă ceva pe deasupra. Sunt incredibil de frumoşi, de bucuroşi, au atitudine şi totul vine de aici. Gigi e un magician pe care suntem norocoşi să îl putem întâlni pe o scenă. Un magician care ar merita să aibă un atelier de creaţie în România (dar care le are la Paris şi în Santiago de Chile) în care să lucreze cu copii ca cei de azi, ca să le deschidă orizonturi, să îi marcheze, să îi înveţe să danseze pe verticală, să le fie maestru. E incredibil ce şansă e pentru nişte tineri să se întâlnească cu un maestru. Într-o lume normală Gigi Căciuleanu, Andrei Şerban, David Esrig şi mulţi alţii ar avea în fiecare an câteva luni de ateliere, terminate sau nu cu spectacole. Şi în câţiva ani lumea dansului, lumea teatrului, lumea din jur chiar ar fi mult mai frumoasă, mult mai provocatoare, mult mai profesionistă.
Ce trebuie oare să facem ca vise ca astea să se îndeplinească?
Sîmbătă 24 octombrie şi duminică 25 octombrie 2009, ora 19.00, Sala Rondă
OuiBaDa
Un spectacol de: Gigi Căciuleanu
Scenografie: Corina Gramoşteanu
Distribuţia: Cristina Babalac, Paul Cimpoieru, Rasmina Luisa Calbajos, Doina Nicoleta Georgescu, Lari Cosmin Giorgescu, Cătălina Ana Gubandru, Szasz Levente, Ana Pepine, Lelia Marcu, Cristian Nanculescu, Arcadie Rusu, Casandra Oana Stelea
Vizual: Alexandru Daniel Apostol
Lumini: Alin Popa
Producător: Fundaţia Art Production
Spectacol realizat cu sprijinul CNDB.
Preţul unui bilet pentru acest spectacol este de 15 lei (10 lei cu reducere pentru studenţi, elevi, pensionari). Biletele se pot achiziţiona de la sediul CNDB înainte de începerea spectacolului. Rezervări se pot face la adresa [email protected] fiind valabile doar după confirmarea scrisă din partea organizatorilor. Nu se pot face rezervări prin e-mail în ziua reprezentaţiilor.