Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Marţi, după Crăciun

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Recomandăm Marţi, după Crăciun (6)


Autori diverşi

septembrie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
"Despre Marţi, după Crăciun, în regia lui Radu Muntean (scenariul Răzvan Rădulescu, Alexandru Baciu şi Radu Muntean), am auzit următoarele comentarii: ei, ce mare lucru, încă un film despre adulter şi criza bărbatului de 30-40 de ani... Nu cred că e aşa de important cîte filme apar pe tema asta, ci cum este tratată o atare situaţie, frecventă în viaţa generaţiei de mijloc, cea care "duce greul" (economico-social...) în momentul de faţă.

Iar în filmul lui Radu Muntean "situaţia" este tratată impecabil. În buna tradiţie a filmelor româneşti de altădată, s-ar fi ajuns, în cazul unui asemenea subiect, la locuri comune şi dramatism excesiv. Aici, momentul în care Adriana (Mirela Oprişor), soţia lui Paul (Mimi Brănescu), află că soţul ei e îndrăgostit de altă femeie este, în opinia mea, unul dintre cele mai bune ale genului (din filmele româneşti). Felul în care Adriana primeşte vestea, trecînd de la calmul uluit la furie şi apoi la dezgust e, după mine, cel potrivit. Mirela Oprişor îşi gestionează subtil personajul, care reuşeşte să fie psihologic credibil pînă la sfîrşit.

Care sfîrşit nu e deloc convenţional, ci veridic. Paul alege să se mute cu iubita lui, dar nu pare prea încîntat de acest lucru. În acelaşi timp, decide să rămînă alături de familia lui, într-un mod implicat, dar nu în sens "tradiţional". Finalul reuneşte familia extinsă de Crăciun, la părinţii lui, aşteptînd cadourile de la Moş, în timp ce fetiţa are în gură aparatul făcut de amanta soţului, dentista...

Cred că filmul lui Radu Muntean va avea succes de public, dintr-un motiv simplu: subiectele personale nu sînt prea frecvent abordate în filmele româneşti. Sau, mai bine-zis, nu reprezintă firul narativ principal, sînt aproape întotdeauna amestecate cu unele sociale. Dar şi pentru că regizorul a reuşit să dozeze dramele şi stările personajelor."
(Extras din articolul semnat de Iaromira Popovici, despre TIFF 2010)

"Unul dintre regizorii foarte talentaţi şi articulaţi, care au adus poveştile intime şi recognoscibile cu tot arsenalul de emoţii pe care le generează, este Radu Muntean. Marţi, după Crăciun, cel mai bun film al lui Muntean, are din nou o poveste a generaţiei căreia îi aparţine, despre amoruri şi familie, compromisuri şi adevăr, o poveste a unui triunghi amoros, din care nimeni nu iese neşifonat. Reproşul facil al banalităţii unui adulter rezolvabil nu cred că merită luat în seamă, în cazul lui Muntean, care şlefuieşte cu precizie fiecare replică, fiecare lacrimă sau inflexiune a vocii, pentru ca drama foarte familiară, de altfel, să lovească şi să dezechilibreze, cu fiece nouă minciună sau cu fiece reproş. Scris în acelaşi trio - Radu Muntean, Alexandru Baciu, Răzvan Rădulescu -, filmul poate fi privit ca un Boogie mai dramatic, mai categoric, însă, pe de altă parte, mai vulnerabil şi mai alunecos."
(Extras din articolul semnat Ileana Bîrsan, despre TIFF 2010)

"Marţi, după Crăciun - splendidul al patrulea lungmetraj al lui Radu Muntean, cel mai împlinit film al lui..."
(Extras din interviul Luizei Vasiliu cu Alex. Leo Şerban)

"Odată cu Marţi, după Crăciun, Radu Muntean devine cel mai prolific regizor român al ultimului deceniu, dovedind că putem începe să vorbim, apropo de noul val, de "o operă". Pe scurt, povestea filmului - Paul şi Adriana Hanganu sunt căsătoriţi de zece ani şi au o fiică de opt ani. De şase luni, Paul are o relaţie extra-conjugală cu Raluca, un medic stomatolog de 27 de ani. Paul, care se chinuie să-şi facă timp pentru Raluca şi pentru cumpăratul de cadouri de Crăciun pentru familie, decide să-şi ducă fiica la dentist, pentru ultima dată înainte de sărbători. O modificare de ultim moment în programul Adrianei o aduce pe aceasta faţă-n faţă cu Raluca. Întâlnirea celor două îl face pe Paul să-şi dea seama că e timpul să ia o decizie... După cum remarca şi Laurenţiu Brătan, proaspăt ieşit de la vizionare, Marţi, după Crăciun formează, împreună cu Boogie, un excelent double-bill apropo de un subiect care, deşi nu poate fi circumscris filmului de gen, propune o alternativă la deja obositul subgen al "filmului despre revoluţie şi / sau perioada comunistă" - lipsa de comunicare a cuplurilor încă tinere şi confruntarea fără învingători dintre viaţa de familie şi nevoia de romantism şi sex de dragul romantismului şi sexului. Pentru că, în viziunea lui Radu Muntean şi a co-scenariştilor săi, Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu, cele două coordonate, familia şi sexul, par să se respingă ireconciliabil.

Let's face it, niciun alt subiect - dintre cele cultural / sociale, desigur - nu trezeşte polemici mai aprinse decât infidelitatea matrimonială. Prin urmare, trebuie remarcat faptul că cei trei scenarişti reuşesc (şi-ţi trebuie mult talent ca să eviţi împărţirea publicului în tabere pro şi contra) să-şi păstreze obiectivitatea faţă de toţi cei trei protagonişti. Aceştia, jucaţi (reţinut) de Mimi Brănescu, (răvăşitor) de Mirela Oprişor şi (trist / delicat) de Maria Popistaşu, nu-s judecaţi nici pentru ceea ceea ce au făcut şi nici pentru ceea ce n-au făcut, ci-s acceptaţi exact aşa cum sunt. Adică oameni cu defecte, care trebuie să facă nişte alegeri. Disoluţia cuplului căsătorit se produce firesc, şi durerea inerentă simţită de personaje se manifestă mocnit şi cerebral, cu o singură izbucnire (anunţată, tot mai nuanţat, în fiecare scenă ce o precede) ce are darul de a răcori şi a elibera tensiunea. Şi aici stă dibăcia tripletei scenaristice: departe de stilul clasic, fie el hollywoodian sau de alt fel, în care alegerea soţie-amantă transformă filmul fie într-o tragedie, fie într-un thriller, în Marţi, după Crăciun, alegerea cu pricina devine unealta perfectă pentru cronica unor iubiri şi deconstruieşte, oarecum, subgenul - alegerea e făcută, de fapt, dintr-un bun început; tot ce a rămas de decis e momentul în care va fi şi acceptată / asumată. Propunerea scenaristică e susţinută, la nivel vizual, de stilul de filmare - cadre extrem de lungi, în 2.35, cel mai adesea caracterizate de-o imobilitate de-a dreptul stingheritoare a camerei. Împreună, cele două invită, cu o subtilitate irezistibilă, care în Boogie era in your face şi plină de sarcasm, la voyeurism, transformându-ne din simpli spectatori în actanţi (elevi cărora li se prezintă o importantă dar non-moralizatoare lecţie de viaţă). Dacă Jay Weissberg spunea în cronica sa din Variety că principala indicaţie de regie (valabilă şi pentru imaginea lui Tudor Lucaciu) a fost, probabil "reduce, reduce, reduce", eu spun că aceasta a fost, apelând la aceeaşi ofertantă limbă engleză, "entice, entice, entice"...
(Extras din articolul semnat Codruţa Creţulescu, despre Cannes 2010)

"Impresionante filmări din mână şi o superbă folosire a ecranului lat" sunt în opinia revistei Variety cele mai notabile elemente ale filmului lui Radu Muntean, Marţi, după Crăciun. Cronica semnată de Jay Weissberg mai remarcă "dialogurile excepţional de naturaliste", deşi cam multe, imaginea remarcabilă a lui Tudor Lucaciu, precum şi "excelentul meşteşug" care recomandă filmul pentru selecţionerii festivalurilor. "Aşa cum a făcut şi în Boogie, Muntean se rupe de percepţia generală asupra filmului românesc, oferind solide personaje middle-class ale căror vieţi sunt cu nimic diferite de cele ale majorităţii europenilor. Acest lucru creează o universalitate fericită, care îi permite autorului să găsească un sol fertil într-un mediu banal, prin povestea unui bărbat obişnuit care se întreabă dacă (şi cum) să-şi schimbe viaţa."

Pentru Jay Weissberg cea mai reuşită scenă a filmului e cea a mărturisirii, chiar dacă ea se petrece la o oră după ce începe filmul, remarcând felul în care Muntean "susţine scenă, fără să taie, coregrafiind posturile cuplului şi respectând profilurile şi, respectiv, lumina, dându-le în aceleaşi timp ocazia actorilor să-şi găsească ritmul."

Nemulţumirea lui Jay Weissberg se referă la faptul că personajul lui Mimi Brănescu nu e suficient de bine construit şi că Muntean nu s-a concentrat mai mult pe cele două personaje feminine - cele două actriţe care le interpretează, Mirela Oprişor şi Maria Popistaşu, descurcându-se mai bine în opinia sa - decât Mimi Brănescu.

În Screen Internaţional filmul lui Radu Muntean are iarăşi o cronică pozitivă, deşi criticului Dan Făinaru i-a displăcut faptul că povestea nu e prea originală şi că nu îţi dă senzaţia de urgenţă care să scuture publicul. "Interpretările foarte bune şi sensibile ale lui Mimi Brănescu, Mirela Oprişor şi Maria Popistaşu, imaginea minimalistă şi fluentă - dar dialogul super-abundent -, ar fi trebuit să ducă la o dramă emoţională puternică, ascunsă în spatele banalităţii evenimentelor, dar din păcate acest lucru nu se întâmplă decât prea târziu."

Totuşi, criticul remarcă din nou că în momentul mărturisirii, "într-o serie de secvenţe foarte bine regizate şi interpretate, povestea ia foc, deşi publicul e scutit de cea mai dureroasă etapă, cea a divorţului, care ar trebui să aibă loc după finalul filmului."

Filmul lui Radu Muntean are în schimb o primire rece din partea publicaţiei The Hollywood Reporter, care sub semnătura Natashei Senjanovic consideră că filmul nu e "nici original, nici impresionant", prevestind că nu va avea viaţă lungă nici la televiziune, nici pe DVD, deşi va avea ecou în festivaluri. "Actorii sunt buni, dar au puţine de făcut, lucru care uneori pare bizar. (...) Partea voyeuristică e atât de puţin exploatată încât, dacă n-am şti că Paul are o aventură, acţiunea de pe ecran ni s-ar părea foarte puţin importantă.(...) Din punct de vedere tehnic, Muntean şi operatorul Tudor Lucaciu folosesc aparatul de filmat cu mare clasă. Regizorul îi permite unui actor să iasă din cadru şi să continue să vorbească în vreme ce urmăreşte reacţiile altui actor, pentru ca apoi să nu mai revină la el."
(Extras din articolul semnat Iulia Blaga, despre Cannes, 2010)

"Marţi, după Crăciun de Radu Muntean şi Aurora de Cristi Puiu au fost primite în aceeaşi sală cu aplauze şi interes. Lumea s-a învăţat că dacă e românesc, nu poate fi rău, ci doar tensionat şi cam lung. Ambele vorbesc despre despărţire, despre divorţ, din puncte de vedere total diferite şi venite din partea a doi realizatori şi a unui cuplu de actori (Mimi Brănescu şi Mirela Oprişor) cu o căsnicie solidă. Un paradox fericit! Ăsta-i adevăratul talent, nu? Ambele au partea de final extrem de izbutită, dar ca şi la Poliţist, adjectiv al lui Corneliu Porumboiu, trebuie să ai răbdare. Fiecare în parte are şi câte ceva colateral poveştii, dar de neuitat, dacă la Poliţist... era scena cu melodia în buclă a Mirabelei Dauer, la Marţi... este alegerea bradului de aceeaşi combinaţie de actori care i-a adus lui Puiu Ursul de argint, Victor Rebengiuc şi Mimi Brănescu, iar tată şi fiu, iar în Aurora, inundaţia din apartamentul de bloc, interpretată ideal de Simona Popescu (Cealaltă Irina) şi Cristi Puiu în persoană."
(Extras din articolul semnat Irina-Margareta Nistor, despre Cannes, 2010)


Vezi o galerie de imagini din filmul Marţi, după Crăciun (regia: Radu Muntean) aici.



 Toate articolele despre Marţi, după Crăciun


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Autori diverşi


Alte articole

 10 ani cu filmul românesc. Episodul 10 - Anul 2010, Iulia Blaga
 Marţi, după Crăciun, în premieră la HBO România, Comunicat de presă
 Viaţa poate bate filmul - Marţi, după Crăciun, Cătălina Miciu
 Intimitatea, un tabu spulberat în surdină - Marţi, după Crăciun, Valerian Sava
 O familie obişnuită - Marţi, după Crăciun, Rozana Mihalache
 Toate articolele despre Marţi, după Crăciun


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer