noiembrie 2009
Festivalul Naţional de Teatru, 2009
Ioana şi focul
Regia: Cătălina Buzoianu

Personajul care îşi domină autorul sau interpretul este o modalitate de discurs dramatic care, de la Luigi Pirandello încoace (Şase personaje în căutarea unui autor), a tot fost folosită. În 2009, această formă de scriitură pare desuetă, ca să nu zic de-a dreptul consumată. Principala problemă în spectacolul Teatrului de Comedie este piesa lui Matei Vişniec, în care Ioana d'Arc este un personaj / realitate istorică pe care teatrul este incapabil să o interpreteze tocmai datorită "istoricităţii" ei. Prea reală ca să fie înţeleasă, prea mistică pentru a fi crezută, prea naivă pentru a fi acuzată, Ioana redevine din mit, realitate. Textul lui Vişniec este însă încorsetat într-o formulă simplistă care îl face previzibil, nu beneficiază de scene emoţionante sau în forţă, are, în schimb, o permanentă ieşire din convenţie, ostentativ comică, dar atât de facilă! Dorina Chiriac, charmantă ca femeie-copil, imaginea reuşită a vulnerabilităţii inocente, dar lineară (aşa e textul) şi Marius Manole, capabil de roluri multiple, comic, flexibil, veridic, secondaţi de o trupă tânără, au făcut cam ce era de făcut. Spectacolul nu trece însă de o mediocritate oarecare.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus