Cronica de (mai mult de) 5 rânduri - FNT 2009: Trei surori

Adăugare comentariu

• Trei surori taiate cu barda

  [membru], 05.11.2009, 23:51

  
  Eram curios să văd "Trei surori", spectacolul de la Timişoara (pe cel de la Cluj îl văzusem). M-a izbit, m-a şocat, m-a intrigat... şi înainte de jumătate mă îndrăgostisem deja de el. E atât de departe de tot ce am văzut ca interpretare a lui Cehov! Şi, am convingerea fermă că aşa este, atât de aproape de Cehov, totodată!
  Mă gândeam în timpul spectacolului că regizoarea asta chiar are curajul (în sfârşit!!!) să se pună cu toată analiza încremenită, cu toate părerile mortificate despre cum se regizează "un Cehov". Sunt ferm convins că ştia că va fi pusă la zid (oricum, cronica de teatru românească are exclusiv două viteze: lauda groasă, nenuanţată sau acţiunea barda şi satârul - am şi citit reacţia postată aici,pe liternet la spectacolul de care vorbesc, superficială,care denotă, scuzaţi, o intolerabilă proastă creştere; recunosc, pe de altă parte, că dacă nu m-ar fi taxat sever şi pe mine, indirect, pentru că mi-a plăcut spectacolul, nu cred că aş fi avut iniţiativa de a marca acest lucru în scris, şi public) şi totuşi a îndrăznit un spectacol tânăr, viu, intens. Mi-a plăcut la nebunie că a creat un schelet, o structură, o canava care a obligat actorii extrem de mult - şi am descoperit nişte actori fabuloşi, fie spus. Am făcut, nu o singură dată pe parcursul spectacolului, analogia cu o masă de biliard /spaţiul "dat" pe care "bilele" se mişcă conform legii accidentului. Şi e cu atît mai intens momentul în care îţi dai seama că o astfel de existenţă aleatorie, până acum acţionată de factori exteriori îşi ia cap compas ceva - Moscova, spune, metaforic, Cehov - şi începe să se mişte independent, direcţionată de voinţă, de gând, de putere interioară. Excepţională Claudia Ieremia în Irina, o Irină care se maturizează sub ochii noştri, care învaţă despre control, despre independenţă şi despre singurătate într-o evoluţie absolut uimitoare. Chiar nu am văzut o actriţă atât de bună de mult prea mult timp! La fel şi actorul care îl interpretează pe Verşinin, Ion Rizea, masculin, cuceritor, impertinent, necioplit, şarmant... Şi bobîrnacul dat de Kulîghin nasurilor sensibile ale celor care ştiu cum se montează Cehov, sau dezabuzat acel Cebutîkin totuşi sentimental... admirabil curajul celor de la Timişoara de a se expune complet. Mă refer şi la regie şi la actori, la toţi şi la fiecare dintre ei. Spectcolul acesta nu le permite nici o clipă să trişeze, nu acceptă trucuri. Sunt sau nu sunt. Şi, slavă domnului, au fost.
  Gabriel Popa
  
  

  răspundeţi la acest comentariu

  Adăugare răspuns comentariu

  
  
  
  
  

  Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

• RE: Trei surori taiate cu barda

  [membru], 13.11.2009, 15:59

  
  Stimate domnule Popa,
  
  "intolerabilă proastă creştere" este o jignire adusă Oanei Stoica. Cred că ştiţi că nu e nici o legătură între buna creştere şi expresia critică. Cineva care îşi spune părerea onest despre un spectacol prost e critic, nu prost crescut. Chiar dacă spectacolul vă e drag, aşa cum mamei îi e drag propriul copil, indiferent cum este el, nu cred că aveţi dreptul să faceţi astfel de aprecieri.
  
  Cred că va trebui să învăţăm cu toţii să dialogăm şi să aducem în faţă argumente, nu invective.
  
  Cu prietenie,
  Răzvan Penescu
  http://www.liternet.ro
  
  

  răspundeţi la acest comentariu

  Adăugare răspuns comentariu

  
  
  
  
  

  Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

Adăugare comentariu