noiembrie 2009
Festivalul Naţional de Teatru, 2009
Trei surori
regia Ada Lupu

Masă lungă, de sufragerie boierească, sfeşnice înalte cu lumânările aprinse, covoare vechi, cârpăcite. O casă care miroase a vechi, ca şi lumea în care trăiesc cele trei surori cehoviene. Decorul spectacolului timişorean în care publicul a fost invitat mă pregătea pentru o interpretare clasică a celebrei piese ruseşti. N-a fost să fie. Show-ul devine plictisitor repede, soluţiile sunt simpliste şi uneori, cad ca nuca în perete. Am scris de multe ori lucrul acesta şi iată că sunt nevoită să mai scriu o dată: spectacolul trenează, se târăşte greu, inexpresiv, se trece pe lângă situaţii fără nicio rezolvare, uneori este strident şi de prea puţine ori s-a reuşit câte ceva. Ion Rizea, excelentul actor al Teatrului Naţional din Timişoara, face un Verşinin macho, idee originală şi care se susţine. Aceasta ar fi una dintre puţinele idei valabile din spectacol. Ciudăţenia maximă este Kulâghin, bufon fără vreun sâmbure de tragism, care în aşteptarea mascaţilor, se costumează în... Dracula. Aici, pentru mine, spectacolul s-a terminat.

2 comentarii

  • Trei surori taiate cu barda
    [membru], 05.11.2009, 23:51

    Eram curios să văd "Trei surori", spectacolul de la Timişoara (pe cel de la Cluj îl văzusem). M-a izbit, m-a şocat, m-a intrigat... şi înainte de jumătate mă îndrăgostisem deja de el. E atât de departe de tot ce am văzut ca interpretare a lui Cehov! Şi, am convingerea fermă că aşa este, atât de aproape de Cehov, totodată!
    Mă gândeam în timpul spectacolului că regizoarea asta chiar are curajul (în sfârşit!!!) să se pună cu toată analiza încremenită, cu toate părerile mortificate despre cum se regizează "un Cehov". Sunt ferm convins că ştia că va fi pusă la zid (oricum, cronica de teatru românească are exclusiv două viteze: lauda groasă, nenuanţată sau acţiunea barda şi satârul - am şi citit reacţia postată aici,pe liternet la spectacolul de care vorbesc, superficială,care denotă, scuzaţi, o intolerabilă proastă creştere; recunosc, pe de altă parte, că dacă nu m-ar fi taxat sever şi pe mine, indirect, pentru că mi-a plăcut spectacolul, nu cred că aş fi avut iniţiativa de a marca acest lucru în scris, şi public) şi totuşi a îndrăznit un spectacol tânăr, viu, intens. Mi-a plăcut la nebunie că a creat un schelet, o structură, o canava care a obligat actorii extrem de mult - şi am descoperit nişte actori fabuloşi, fie spus. Am făcut, nu o singură dată pe parcursul spectacolului, analogia cu o masă de biliard /spaţiul "dat" pe care "bilele" se mişcă conform legii accidentului. Şi e cu atît mai intens momentul în care îţi dai seama că o astfel de existenţă aleatorie, până acum acţionată de factori exteriori îşi ia cap compas ceva - Moscova, spune, metaforic, Cehov - şi începe să se mişte independent, direcţionată de voinţă, de gând, de putere interioară. Excepţională Claudia Ieremia în Irina, o Irină care se maturizează sub ochii noştri, care învaţă despre control, despre independenţă şi despre singurătate într-o evoluţie absolut uimitoare. Chiar nu am văzut o actriţă atât de bună de mult prea mult timp! La fel şi actorul care îl interpretează pe Verşinin, Ion Rizea, masculin, cuceritor, impertinent, necioplit, şarmant... Şi bobîrnacul dat de Kulîghin nasurilor sensibile ale celor care ştiu cum se montează Cehov, sau dezabuzat acel Cebutîkin totuşi sentimental... admirabil curajul celor de la Timişoara de a se expune complet. Mă refer şi la regie şi la actori, la toţi şi la fiecare dintre ei. Spectcolul acesta nu le permite nici o clipă să trişeze, nu acceptă trucuri. Sunt sau nu sunt. Şi, slavă domnului, au fost.
    Gabriel Popa

  • RE: Trei surori taiate cu barda
    [membru], 13.11.2009, 15:59

    Stimate domnule Popa,

    "intolerabilă proastă creştere" este o jignire adusă Oanei Stoica. Cred că ştiţi că nu e nici o legătură între buna creştere şi expresia critică. Cineva care îşi spune părerea onest despre un spectacol prost e critic, nu prost crescut. Chiar dacă spectacolul vă e drag, aşa cum mamei îi e drag propriul copil, indiferent cum este el, nu cred că aveţi dreptul să faceţi astfel de aprecieri.

    Cred că va trebui să învăţăm cu toţii să dialogăm şi să aducem în faţă argumente, nu invective.

    Cu prietenie,
    Răzvan Penescu
    http://www.liternet.ro

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus