Cronica de (mai mult de) 5 rânduri - FNT 2009: Trei surori

Trei surori
Regia: Tompa Gabor

Oglindă, oglinjoară, cine sunt cei mai buni actori din ţară? Actorii Teatrului Maghiar din Cluj. Încă o dată, trupa lui Tompa a dat cu excelenţa în teatrul românesc, chit că la premiile Uniter li s-a dat lor cu trofeul peste nas. Trei surori este un spectacol clasic, făcut ca la carte. Soluţii inteligente, ritm, momente emoţionate sau comice, interpretare de excepţie. Un Andrei Sergheevici (Hathazi Andras) jucat ca în mintea lui Cehov, un bărbat efeminat din cauza universului majoritar feminin în care a crescut şi terorizat, probabil, de figura tatălui, dominator şi dur. Excelentă scena în care Maşa se confesează surorilor ei, în prezenţa lui Andrei pe care îl include în cercul fetelor căci li se adresează tuturor cu expresia "surorile mele". Excelent plânsul atât de feminin al lui Andrei, un bărbat prizonier în căsnicie ca o muiere fatalistă. Despre Bogdan Zsolt poate că nu ar mai trebui să zic nimic dacă premiile Uniter din acest an nu l-ar fi ocolit încă o dată. Noroc cu gestul elegant şi curajos al lui Victor Rebengiuc care a primit premiul în numele lui Bogdan, o adevărat lecţie de respect colegial. Verşinin al lui Bogdan Zsolt este cel original, aşa cum l-a scris Cehov: un trăncănit fără substanţă, cam caraghios, aura de cuceritor, de Hamlet de provincie fiind doar în imaginaţia celor trei surori. Actorul a avut curajul să demitizeze personajul, să îl elibereze de profunzime. Dărâmătoare este scena despărţirii de Maşa sub ochii lui Kulâghin, când ea îşi pierde orice urmă de demnitate şi se agaţă sfâşietor de gâtul lui Verşinin. Nu e o mare iubire, ci doar dorul de o mare iubire, aşa cum plecarea la Moscova, în sine, nu vindecă durerea, dar e atât de bine să te minţi că o poate face. Trei surori al lui Tompa este o lecţie de teatru bine făcut.