Cu Corneliu Porumboiu am stat de vorbă la Festivalul Transilvania de la Cluj-Napoca 2004, înainte de a afla că a primit Premiul pentru cel mai bun film din Zilele filmului românesc. Clujul l-a premiat pentru Visul lui Liviu (cel mai recent film al lui), noi am pornit însă discuţia de la Cannes 2004, unde Corneliu a fost distins cu Premiul II în secţiunea Cinéfondation pentru filmul său de diplomă, Călătorie la oraş.
Iulia Blaga: În ce măsură, cât de repede şi cât de mult crezi că o să-ţi influenţeze acest premiu traseul?
Corneliu Porumboiu: Nu ştiu dacă foarte mult. Este foarte important pentru mine în primul rând, pentru că a nimerit într-un moment când aveam nevoie de o confirmare. Dar, ce să zic, dă bine la CV, pentru că filmul are şanse să circule mai mult pe la festivaluri, şi în al doilea rând pentru că altfel te prezinţi cu un scenariu pentru o coproducţie, de exemplu.
I.B.: Te aşteptai să câştigi?
C.P.: După vizionare, da. Dar nu pentru că am văzut şi celelalte filme, ci după reacţiile pe care le-am avut, începând cu colegii din competiţie. Din 18 filme selecţionate, mie şase mi s-au părut foarte bune. Cel mai frumos compliment l-am primit de la o poloneză care studiază în America, la UCLA, şi care mi-a spus că filmul meu seamănă cu filmele de tinereţe ale lui Milos Forman. Asta a fost peste aşteptările mele. Şi apoi am discutat cu membrii juriului, cărora le-a plăcut mult maniera în care am făcut filmul. Lui Nuri Bilge Ceylan i-a plăcut mult, la fel lui Pablo Trapero şi lui Nicole Garcia.
I.B.: Cunoşteau cinematografia română?
C.P.: Nu, lor le-a plăcut filmul în sine şi discuţiile noastre au pornit de aici. De altfel, la Cannes am cunoscut oameni care nu cunosc prea multe despre filmele româneşti. Cei mai mulţi îl ştiu pe Lucian Pintilie. Alţii, care au mai fost pe la alte festivaluri, au văzut filmele lui Cristi Puiu şi Cristian Mungiu.
I.B.: Cum stai cu proiectul lungmetrajului de debut? Ai scris prima variantă?
C.P.: Nici măcar pe prima. M-am luat cu Cannes-ul şi n-am apucat, dar acum vreau să stau liniştit şi să lucrez. Nu mai prind, clar, sesiunea de primăvară a concursului CNC, numai pe cea de la toamnă, dacă va mai fi. Oricum, să am materia primă gata, să fiu mulţumit de ea şi pe urmă văd cum fac. Sper să filmez primăvara viitoare, cu Constantin Diţă şi Dragoş Bucur. Nu vreau să spun nimic mai mult acum, decât că acţiunea se va petrece tot într-un oraş mic din Moldova. Aia e lumea pe care o cunosc foarte bine, despre care-mi pasă, despre care vreau să vorbesc. Nu ştiu cât o pot ajuta, dar cred că un film poate avea şi o valoare documentară, în măsura în care păstrează o lume. Imaginea o fac cu Marius Panduru, care a venit acum la masă, şi care vrea să emigreze în Canada. Poate dai asta la ziar, şi să facem un comitet care să-l împiedice să plece. Uite, o secvenţă genială de film. (n. red. - doi bărbaţi se apropie, amândoi bandajaţi la ochiul stâng. Au aceeaşi expresie, concentrată şi gravă).
I.B.: Am avut senzaţia văzând Călătorie la oraş că satul de azi e undeva între ce a fost odinioară şi oraş. Asta ai vrut să înţelegem?
C.P.: Da, într-un fel. Mai ales oamenii sunt afectaţi. Nu mai au repere. Mulţi au plecat la oraş - acolo zic eu că e problema. Ei nu mai ştiu unde sunt şi cine sunt. Am auzit de un bărbat care cultiva la bloc ardei în cadă. Sau beciurile de la bloc şi tot ce mai inventează oamenii ca să se simtă ca la casă.
I.B.: Şi eu ştiu oameni, aici în Bucureşti, care cresc găini în balcon.
C.P.: Da, pentru că au venit de la sat, nu s-au adaptat, dar nici nu se mai pot întoarce.
I.B.: Cum ţi se pare festivalul de la Cluj?
C.P.: Foarte bine organizat. S-a chinuit mult echipa lui Tudor Giurgiu. Închipuie-ţi cum e să ai 300 de invitaţi. Şi e bine că vine lumea să vadă filmele. Pe de altă parte, îmi place că sunt multe fete frumoase pe-aici. Da\' tot moldovencele sunt cele mai frumoase.
I.B.: Prietena ta e moldoveancă?
C.P.: Acum nu. Sunt freelancer.
I.B.: După premiul de la Cannes ar trebui să fii foarte solicitat.
C.P.: Păi sunt şi-aşa.
I.B.: Deci grija ta e acum să scrii scenariul lungmetrajului.
C.P.: Vreau şi să arăt mai ales Visul lui Liviu, care e ultimul film pe care l-am făcut şi cel la care ţin cel mai mult. Dar şi cu Călătorie la oraş m-am înscris deja la mai multe preselecţii. Filmul e deja la Tel-Aviv. Aştept rezultatul de la Montpellier. Acolo am fost şi cu Pe aripile vinului, care le-a plăcut foarte mult. Important e să vadă lumea filmele. Să vedem dacă împreună cu Cătălin Mitulescu o să putem organiza proiecţii cu filmele de la Cannes şi în ţară, nu numai la Bucureşti şi Cluj.