Probabil cel mai provocator, comentat, adulat/înjurat regizor contemporan. Cu siguranţă unul dintre cei mai inovatori şi originali - în măsura în care termenul mai are vreo acoperire în plin postmodernism. Dacă v-au plăcut - deşi cred sincer că "a plăcea" şi Lars von Trier nu pot sta bine în aceeaşi frază - Breaking the Waves, Idioterne, Dancer in the Dark sau Dogville (toate prezente pe ecranele romîneşti, la Cinematecă sau la tv), nu strică să vedeţi prima trilogie din cariera acestui enfant terrible al cinematografului european, atît de des acuzat că îşi manipulează şi/sau batjocoreşte spectatorii. Şi chiar dacă v-au scos din minţi creaţiile sale mai recente (ceea ce probabil l-ar bucura), tot ar merita să "bifaţi" ce făcea deja von Trier în materie de manipulare în 1984, la un an după absolvirea şcolii de film (măcar pentru a-l putea înjura mai cu foc & în cunoştinţă de cauză după aceea...).
Elementele trilogiei "în E" - The Element of Crime (1984, Premiul Comisiei Tehnice & al Juriului la Cannes, ca şi Europa), Epidemic(1987) şi Europa (1991) ne arată o Europă bîntuită de fantome şi demoni - nazismul, epidemiile născute de minţile bolnave ale oamenilor care ştiu ce e cel mai bine pentru toţi şi ale scenariştilor & regizorilor deopotrivă, orbirea reală şi metaforică (şi dezastrele la care duce), războiul, copii ucigaşi. Ele vorbesc despre memoria care reţine doar ce vrea ea şi deformează restul (manipulare, deci!), despre capcanele pe care ni le întinde propria minte, despre cît şi cum te poţi juca cu realitatea, cu viaţa ta (automanipulare), dar şi cu ale celorlalţi. În acelaşi timp, se joacă cu spectatorul, cu amintirile sale - reale şi cinematografice - şi cu simţurile acestuia; abundă în filtre, supraimpresiuni, deformări ale vocilor - totul cu un singur scop, abil camuflat: să obţină anumite reacţii şi să trezească senzaţiile dorite în inocentul privitor.
Luînd poveştile pe rînd - cu ce avem de-a face? Un aparent policier despre căutarea unui criminal în serie, într-un viitor distopic, folosind metoda unei cărţi (numită chiar The Element of Crime!) ce propune identificarea totală cu ucigaşul, cu trăirile şi sistemul de gîndire al acestuia; unde poate duce asta - probabil că vă imaginaţi şi singuri... O epidemie mondială imaginată de un regizor şi un scenarist, atît de obsedaţi de realizarea filmului (în film) încît nu mai observă lucrurile îngrozitoare care se întîmplă în realitate (i.e. epidemia reală); şi un comentariu despre fragilitatea graniţei dintre viaţă şi ficţiune/joc. O a treia istorie despre Germania postbelică văzută prin ochii unui tînăr american (cu tată german) venit să lucreze & să-şi descopere originile; care tînăr nimereşte în mijlocul haosului - bande de nazişti ce încearcă să împiedice cu orice preţ reconstrucţia şi în general orice colaborare cu aliaţii. Ce leagă aceste poveşti, de ce pot fi considerate o trilogie (în afară de hipnoza omniprezentă) - încercaţi să descoperiţi.
Oricum, în toate întîlnim o lume claustrofobă, nesigură, dominată - în toate sensurile - de umbre, cu decoruri hiper-stilizate (ce amintesc de filmele expresioniste), unde, ca la Hitchcock (maestru nemărturisit dar asumat al lui von Trier) mai nimic/nimeni nu este ce pare a fi, motivaţiile şi intenţiile personajelor sînt cu totul altele decît cele profesate, iar istoria are propria agendă, indiferentă la ce ar putea dori sau visa oamenii din ea. Cu alte cuvinte, o lume din care nimeni (personaj sau spectator) nu iese inocent.
Aşa că orice aţi crede despre domnul LvT, acceptaţi provocarea şi vedeţi dacă puteţi să scăpaţi din nenumăratele capcane în care vă împinge.