Cronica de (mai mult de) 5 rânduri - FNT 2009: România, te pup!

România, te pup!, de Bogdan Georgescu
regia David Schwartz

Când e să meargă ceva, merge până la capăt. Textul lui Bogdan Georgescu e din zona "Fuck you, România!". Trei personaje din sfere diferite care ajung să emigreze, voit sau nu. Nu e foarte important unde ajung (deşi realitatea occidentală nu e chiar atât de roz pe cât se vede de la noi), ci de unde pleacă, adică de ce anume fug. Şi aici autorul împreună cu regizorul au pus de o scanare senzorială a României. O Românie casnică, din teluri, castroane, tocătoare, răzătoare care "fac" muzică (un hip hop cu polonicul în oale numai Bobo Burlăcianu de la Fără Zahăr putea să facă!). O Românie a mirosurilor, de ceapă, usturoi, portocale, odorizante. O Românie a intoleranţei, a absurdului (studenta cu prenumele Vasile că aşa a vrut tata, să o cheme ca pe el), o Românie a doamnei de ghişeu, orice ghişeu, care este Dumnezeul Lucrurilor De Care Ai Nevoie: bilete de tren, formularul pentru Fisc sau viza de America, o Românie a bătrânilor decrepiţi crescători de pisici, o Românie a deziluziei, sufocantă în mizera ei existenţă.

Un spectacol coerent, cursiv, inovator, incisiv, alert, cu un text bine structurat, cu idei regizorale, bine jucat. Un debut reuşit pentru autori şi unul dintre cele mai bune spectacole din FNT.