Omul pernă,
regia Radu Afrim
Dacă m-ar întreba cineva ce e Radu Afrim pentru mine aş spune că e porcuşorul verde al teatrului românesc. Afrimul face magie cu lumina şi imaginile, pictează din trupuri aproape goale, desenează din pene colorate şi nori căzători şi spune poveşti triste în care simţi, parcă, ochii mari ai copiilor abuzaţi, privindu-te inocent.
"V-aţi prins, în p-zda mă-tii!" zice micuţa Iisus şi păşeşte încet, în urma convoiului de copii din Hamelin ai flautistului vrăjitor. Înapoi la literatură. Înapoi la texte bine scrise. Înapoi la spectacole bine făcute (Omul pernă ar sta în picioare şi dacă s-ar juca pe o platformă petrolieră). Înapoi la fantezie. Înapoi la frumuseţe. Înapoi la actorie de bună calitate. Înapoi la creativitate. Înapoi la artă. Înapoi la Afrim. Cine e porcuşorul verde? Acela care e mereu diferit de ceilalţi. E viu.