Cronica de (mai mult de) 5 rânduri - FNT 2009: Pool (No Water)

Pool (No Water), de Mark Ravenhill
regia Alexandru Mihăescu

Cu riscul de a mi se spune că sunt retrogradă, îmi permit să atrag atenţia creatorilor de teatru, de orice fel, că ţipatul pe scenă în poziţii agresive, tăvălitul pe jos, repetivitatea mişcărilor, râsul nervos şi datul cu capul de pereţi nu fac, împreună sau separat, nici avangardă, nici postmodern, nici postdramatic. Toate astea fac doar ca publicul să o fugă cât mai repede din sală.

Piesa lui Mark Ravenhill este o poveste care se petrece 90% din timp în tripul generat de droguri. Cel puţin aşa am înţeles, căci nu cunosc textul, iar spectacolul a reuşit să îl confuzeze complet. Transa drogurilor e interesantă scenic, ce te faci însă când şarmul şi sensul sevrajului sunt date de The End al Doors-ilor, iar teatrul contribuie doar cu urlete, agresivitate, scos limba şi mimat o orgie în salopetă (de deţinut sau gunoier)? Păcat de Jim Morrison şi de actorii germani de la Timişoara. Şi mai păcat de spectatori. Cât despre Ravenhill, el e singurul care ştie despre ce era vorba în piesă.