Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Cartea de film

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Filmografii necesare - Filmat în România vol.1 (1911-1969)


decembrie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Proiectul istoricului de film Bujor T. Râpeanu de a pune bazele unei filmografii naţionale cu scopul de a oferi un atât de necesar "instrument de lucru" istoriei cinematografului din România datează de la jumătatea anilor 60. Publicat în 2004, Filmat în România (Editura Fundaţiei PRO, Colecţia Universitatea Media) - primul volum al unei "opere în mers" (work in progress) - cuprinde un repertoriu filmografic (în ordinea anului lor de producţie) al producţiilor de cinema şi televiziune realizate în perioada 1911-1969. În total, un număr de 345 de filme de ficţiune de lung şi scurt metraj, turnate (integral sau parţial) în România, cu capital (public ori privat), servicii, personal de creaţie şi producţie româneşti.

Prezentarea (cu câte o fişă individuală ce conţine o amplă descriere filmografică) începe cu câteva filme pierdute, din 1911: Amor fatal (primul film românesc de ficţiune, scurt-metraj) şi Războiul 1877-1878, româno-turc (produs de Gaumont şi realizat de trupa Teatrului Evreiesc din Bucureşti). Urmează, cum e şi firesc, primul lung-metraj românesc de ficţiune: Independenţa României (1912). Apoi, din anii '20-'30, sunt trecute în revistă alte filme pierdute în totalitate sau doar parţial (Ţigăncuşa de la iatac, Păcat, Manasse, Năbădăile Cleopatrei, Păcală şi Tândală la Bucureşti, Năpasta, Aşa e viaţa, Iancu Jianu, Ciuleandra, Ecaterina Teodoroiu, Trenul Fantomă, Se aprind făcliile), precum şi titluri care au fost mai norocoase şi s-au păstrat în arhive (Maiorul Mura, Visul lui Tănase, Bing-Bang). Din prima jumătate a deceniului patru nu se puteau omite nici comediile lui Jean Georgescu: O noapte furtunoasă ("prima abordare filmică a universului comic al lui I.L. Caragiale") şi Visul unei nopţi de iarnă (comedie lirică, cu elemente melodramatice şi happy end, ecranizare a piesei omonime de Tudor Muşatescu).

Răsună valea (1949, regia: Paul Călinescu) este considerat, în mod convenţional, primul lung-metraj de ficţiune al cinematografiei socialiste. În Bucureşti a avut premiera concomitent în 8 cinematografe, lansând totodată marşul ce dă titlul filmului - simbol al perioadei şantierelor de tineret. Este urmat de o lungă serie de producţii moralizatoare, "optimiste", "de actualitate", despre "lichidarea exploatării la sate" şi victoria "colectivizării", unele (În sat la noi, Mitrea Cocor, Desfăşurarea, Nepoţii gornistului, Erupţia, Pe răspunderea mea, Valurile Dunării) purtând semnătura unor cineaşti talentaţi: Jean Georgescu, Victor Iliu, Paul Călinescu, Liviu Ciulei. Există însă, în deceniul al cincilea (marcat de drame sociale schematic-propagandistice precum cele enumerate mai sus, la care s-ar mai putea adăuga: Setea, Nepoţii gornistului şi încă altele), şi câteva excepţii. Pe de o parte, producţiile - ilustrative, declarative - realizate după I.L. Caragiale (Arendaşul român, Vizita, O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului, Două lozuri, Telegrame). De asemenea, reuşesc să propună poveşti cinematografice interesante: Ciulinii Bărăganului (regia: Louis Daquin), La "Moara cu noroc" (regia: Victor Iliu, debut în lung-metrajul de ficţiune al excelentului operator Ovidiu Gologan) şi Viaţa nu iartă (regia: Iulian Mihu, Manole Marcus). Acesta din urmă avea să fie "una dintre primele încercări valoroase ale cineaştilor români de a stăpâni şi de a se exprima în limbajul filmic", un "film al rememorării interogative şi elegiace în linia inovaţiilor noului val francez".

Deceniul şase debutează cu o insolită dramă social-politică plasată în primăvara anului 1945: Când primăvara e fierbinte (opera prima, în lung-metraj, pentru documentaristul Mircea Săucan). Deşi susţinut de o campanie de presă apăsat favorabilă, regizorul este lovit imediat după premieră de o contracampanie declanşată de redacţia oficiosului de partid, Scânteia, printr-o discuţie în care filmul este etichetat drept "antiromânesc", "nesocialist", iar universul lui Mircea Săucan este acuzat drept "kafkian". Intenţia de a bloca filmul nu reuşeşte însă şi va fi abandonată după intervenţia ministrului Culturii, Constanţa Crăciun. Toate celelalte filme realizate de Săucan ulterior nu vor mai trece de "furcile caudine" ale cenzurii: nici experimentul mult prea inovator (ca limbaj cinematografic) pentru a putea fi aprobat spre difuzare din Ţărmul nu are sfârşit, nici filmul-comandă a Ministerului Industriei Chimice Alertă (în care debuta, ca operator, Nicolae Mărgineanu) şi nici drama psihologică revoluţionară - ca limbaj filmic - dar cvasi-necunoscută (ca urmare a interdicţiei de difuzare internă şi lipsei aprobării pentru difuzarea externă): Meandre.

Sunt punctate, de asemenea, şi alte momente de referinţă ale deceniului şase: Darclée (de Mihai Iacob), Comoara din Vadul Vechi (de Victor Iliu), S-a furat o bombă şi Paşi spre lună (de Ion Popescu-Gopo), Anotimpuri (de Savel Stiopul), Răscoala (de Mircea Mureşan), Zodia Fecioarei (de Manole Marcus), Gioconda fără surâs (Malvina Urşianu), Prea mic pentru un război atât de mare (de Radu Gabrea), o serie de filme populare (istorice, poliţiste, comedii sau de aventuri) precum şi două din cele mai reprezentative (şi premiate) titluri ale decadei: Duminică la ora 6 (de Lucian Pintilie) şi Pădurea spânzuraţilor (de Liviu Ciulei). Prezentarea titlurilor din primul volum se încheie cu cel dintâi film românesc ce a avut premiera în 1970: farsa tragică a lui Lucian Pintilie (regia) şi Horia Pătraşcu (scenariul), Reconstituirea. Difuzarea sa internaţională (în secţiunea Quinzaine des réalizateurs la Cannes, la Festivalul de la Pessaro-Italia, în Cehoslovacia etc.) reprezintă "anul zero al recunoaşterii cinematografului românesc modern în lume".



 Toate articolele despre Cartea de film


0 comentarii

Spacer Spacer