După ce, în vară, v-am oferit în premieră absolută Australia, emoţionanta aventură a unor tineri fără adăpost deveniţi ambasadori ai României la Campionatul Mondial de Fotbal de Stradă, în această ultimă lună a anului 2009 v-am pregătit o nouă surpriză, adică povestea cu parfum de basm modern a unuia dintre cei mai importanţi artişti români contemporani, aşa cum a fost ea surprinsă în cea mai nouă producţie originală HBO România, documentarul Lumea văzută de Ion B.
Un personaj excentric
Dar cine este Ion B.? Ion Bârlădeanu, în vârstă de 62 de ani, este, probabil, singurul reprezentant autentic al pop art-ului (în timp ce acest curent artistic de origine britanico-americană făcea ravagii prin expoziţiile anilor '50-'60, în România se sărbătoreau primii ani de împliniri măreţe) mioritic. În acealaşi timp, Ion Bârlădeanu nu are casă. Doarme pe o saltea murdară la capătul unei ghene de lângă un bloc de pe Calea Moşilor. În "locuinţa" sa, Ion adună tot ce consideră a fi valoros din cele aruncate de vecini şi astfel ajunge să citească reviste, ziare şi cărţi, obiecte de care ceilalţi par să se despartă fără regrete.
Mai mult decât atât (şi fapt trecut cu vederea de toţi cei din jur), Ion şi-a dezvoltat singur talentul nativ pentru desen şi, începând cu anii '60, a creat atât desene cât şi nenumărate colaje (pe care le numeşte "filmele mele") care acum, după ce timp de câteva decenii au stat ascunse printre gunoaie, sunt pe punctul de a-i aduce celebritatea internaţională şi de a-l aşeza alături de marii creatori ai genului (de care, în treacăt fie sus, Ion B. n-a auzit până de curând) precum Richard Hamilton, Tom Wesselmann sau Andy Warhol...
Dan Popescu de la galeria H'Art. Călătoria lui Ion Bârlădeanu de la ghenă la galeriile de la Basel, Londra, Paris i se datorează în întregime. Şi are mai multe etape, umane şi profesionale. Din geamantanele lustruite în care şi-a păstrat lucrările Ion Bârlădeanu s-a ajuns la o întreagă teorie despre pop-art. Chiar dacă e vorba în cazul de faţă despre unul naiv, instinctiv. Dar pentru tot acest traseu, a fost nevoie de multă răbdare din parte galeristului. A trebuit să-i cîştige artistului său atipic încrederea. Să-l convingă să meargă la dentist şi la frizer. Să se mute într-o garsoneiră şi să renunţe la libertatea de a dormi pe o saltea, sub cerul liber. Să nu bea înainte de un vernisaj. Pariul cel mare al lui Dan Popescu, proprietarul Galeriei H'Art şi galeristul care l-a descoperit pe "nea Ionică", este să reuşească să introducă "opera" acestui om al străzii în circuitul oficial al artiştilor români contemporani.
Regizorul
Alexander Nanau, empatic, propune el însuşi un documentar-colaj despre artistul aflat la marginea societăţii. Personajele pe care le-a ales sînt vecini ai "artistului", oameni din satul în care s-a născut, care nu ştiu nimic despre talentul său ascuns. Unii îl contestă, alţii îl simpatizează. Aceştia din urmă regretă că n-au fost mai atenţi la cartoanele arătate de către "nea Ion" la un moment dat. Asemenea protagoniştilor, nici personajele secundare nu-şi ascund emoţiile. Toată lumea lui Ion B e plină de viaţă. Se spun lucruri simple, nesofisticate, netrucate de camera de filmat. Bucuria lui Ion Bârlădeanu că, în sfîrşit, arta lui a fost descoperită şi apreciată, îl face, după propria mărturisire, cel mai bogat om de pe pămînt.
Întrebări şi răspunsuri
Întrebarea la care răspund, în felul lor, toate personajele documentarului Lumea văzută de Ion B. este cea de la începutul poveştii, adresată de regizor eroului său: "V-a căzut vreodată ceva în cap?". Şi se referă nu doar la gunoaie, ci la noroc, la o şansă care vine, uneori, cînd nimeni nu mai credea în ea.
Forţa unui outsider
Un documentar cu oameni obişnuiţi, despre vieţi simple, despre demnitate şi încredere, optimism şi răsturnări de situaţie. Despre un artist necunoscut, ingenuu. Despre colajele pe care le-a făcut din ziare şi reviste timp de 30 de ani. Despre mesajul lor artistic protestatar. Plin de umor şi de forţă.
Pop-art made in România
Ce au în comun Nicolae şi Elena Ceauşescu, Brigitte Bardot, Charlie Chaplin, Stalin, actorii români, craniile, maimuţele, cîinii, tipele cu picioare lungi, steagurile, stemele, pancartele din perioada comunistă, Ion Iliescu, militarii? Despre "opera" lui Ion Bârlădeanu, care se întinde pe o perioadă de 30 de ani, s-a spus că s-ar înscrie în curentul artistic numit pop-art, apărut în anii '50 în Anglia. La începutul anilor '60 America va deveni scena cea mai importantă pentru afirmarea pop-artului, iar numele cel mai cunoscut şi mai des pomenit este cel al lui Andy Warhol.
Colajul
În arta plastică, colajul (din fr. coller = a lipi) constă în aranjarea şi lipirea cu multă măiestrie a unor bucăţi de hîrtie, pînză, lemn, pe o suprafaţă. Arta colajului a fost folosită de Georges Braque şi Pablo Picasso la începutul secolului XX.
Instrumente necesare
Pentru artistul de la ghenă, istoria e o scenă, iar el nu face decît să arunce imaginea ei oficială în aer. Să îi recontextualizeze personajele, evenimentele. Pentru asta nu are nevoie decît de o foarfecă, de nişte ziare, lipici (Pelicanolul era cel mai bun şi şi-ar fi cumpărat o tonă dacă ar fi ştiut că avea să dispară) şi de inspiraţie. Ironic, subversiv, autorul colajelor ştie că, fără o bună execuţie, lucrările lui nu ar mai avea acelaşi impact.
Mesaj şi circuit artistic
Atent la detalii şi cu o anumită conştiinţă artistică, Ion Bârlădeanu a păstrat tot ce a făcut de-a lungul timpului. A debutat tîrziu, la 62 de ani, după o viaţă de homeless, dar fără ca mesajul "operei" sale să se fi alterat în timp.