Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Cartea de film

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Amintirile unui mim - Valentin Teodosiu: Un clovn pentru eternitate


ianuarie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Pe mimul Valentin Teodosiu l-am văzut întâia oară în Ion - Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980). Era George, cel care la final avea să-i zdrobească ţeasta lui Ion (Şerban Ionescu). Trei ani mai târziu aveam să-l revăd, în Imposibila iubire - era "uriaşul Costică", prietenul de nădejde al "intrusului" Călin Surupăceanu (acelaşi Şerban Ionescu). Cel care a scris cartea Un clovn pentru eternitate este însă un Valentin Teodosiu cabotin, mai aproape de rolurile pe care le-a făcut în Şobolanii roşii, E pericoloso sporgersi, Patul conjugal sau Această lehamite decât de morga de cărturar emerit din Drumeţ în calea lupilor.

Volumul, prefaţat de textierul Eugen Rotaru şi ilustrat cu caricaturi semnate Horaţiu Mălăele, conţine mărturii şi confesiuni pe un ton adesea zeflemitor: "În timp ce mă năşteam, îşi începe actorul depănarea amintirilor, regizorul Mircea Mureşan căuta un interpret pentru rolul lui George Bulbuc. Perseverent om. Şi-a găsit interpretul potrivit peste un sfert de veac." Iar doctorul, aflăm că l-a întâmpinat cu aceste vorbe: "Mare actor, are 60 de centimetri lungime şi 4,800 kg." Mama, care "se umflase în burtă (că pene n-avea)" îi spuse doctorului: "Să-l vedeţi în Drumeţ în calea lupilor interpretând rolul lui Iorga." În acel film, Valentin Teodosiu era - la figurat - un "drumeţ în calea lupilor". Colegul său de scenă şi de platou, Dragoş Pâslaru (care îl juca acolo pe Horia Sima) avea să devină însă, la propriu, un drumeţ în calea lupilor, după retragerea sa ca pustnic într-o chilie din vârful munţilor. Şi el este evocat într-o ipostază comică: "Dragoş Pâslaru îl juca pe Rică Venturiano. Vine scena lui. El intră în scenă. Întuneric beznă. În capul lui, aşişderea. Uită prima replică: «Angel radios» şi o ia spre sufleor, o întreabă printre dinţi: «Cum e? Cum e?» Aia, filoloagă, uluită de improvizaţia lui şi nedându-şi seama că nu ştie replica, zice: «Miştoooo! Bravo!»

Pe lângă amintiri din copilărie, armată şi studenţie, hâtrul povestitor nu omite snoavele din culise. Actori, regizori, dramaturgi, directori de teatru sunt zugrăviţi în ipostaze care de care mai amuzante, chiar dacă nu întotdeauna onorante. Printre cei vizaţi se numără, evident, colegii din Institut, cei de la Teatrul Nottara (unde a jucat timp de 25 de ani) şi cei întâlniţi pe platourile de filmare: Adrian Pintea, George Constantin, Silvia Dumitrescu-Timică, Horaţiu Mălăele, Dana Dogaru, Gheorghe Dinică, Valentin Uritescu, George Alexandru, Dragoş Pâslaru etc. Povestiri "cu şi despre actori" memorabile sunt: masca mortuară pentru Iorga realizată de Florica Vaeni ("Eu aveam 35 de ani, Iorga - 69 de ani, zece luni şi optsprezece zile"), turneul la St. Petersburg (unde "Artistul a fost, este şi va fi respectat în veci pururi") cu spectacolul de patru ore, Karamazovii, şotiile de la filmări cu Gheorghe Dinică (la Patul conjugal, în regia lui Mircea Daneliuc) sau accidentul din timpul repetiţiilor la spectacolul Familia Toth. Tot acolo avea să se accidenteze şi Horaţiu Mălăele: "Întuneric în culise, semiobscuritate pe scenă, Horaţiu Mălăele urma să intre de după o draperie. Chior fiind, cutreieră culisele înainte de intrarea în scenă, desculţ, şi ia în plin un fier de călcat care aştepta să-i vină rândul să intre în scenă şi îşi despică degetul mare de la piciorul drept în două. Avea acum şase degete la un picior." Mai la urmă este povestită o scenă reprezentativă pentru răbufnirile colerice ale actorului: "Jucam ping-pong cu Dan Micu în sala de repetiţie de la Nottara, împotriva lui Mălăele şi Dabija. Când a greşit i-am spus: «Domnule Dan Micu, este inadmisibil, vă rog să nu mai greşiţi.» Dan, exasperat de milioanele de domnul în sus, domnul în jos, zice: «Bă, băiatule. Ne cunoaştem de şase ani. Nu mă mai domni atâta.» Zis şi făcut. La următoarea minge pe care o greşeşte îi spun: «Ce morţii mă-tii faci, mă? Eşti cretin?» A rămas blocat."

În tele play-ul Adio, Europa! (produs de TVR, în regia lui Tudor Mărăscu) Valentin Teodosiu apare, în rolul unui securist criminal, în genericul fiecărui episod. Un ziarist încearcă să facă lumină într-un caz neelucidat. Securistul jucat de Teodosiu înjură printre dinţi tenacitatea şi diplomaţia jurnalistului şi-i spune, răspicat, adresându-se nu doar lui, ci - cu subînţeles - fiecărui telespectator în parte: "Şi ţine minte, cu noi veţi intra în Europa!" Quod erat demonstrandum.


Valentin Teodosiu - Un clovn pentru eternitate
Cuvânt înainte de Eugen Rotaru
Caricaturi de Horaţiu Mălăele
Editura Fundaţiei Pro, Bucureşti, 2006, 132 pag.



 Toate articolele despre Cartea de film


0 comentarii

Spacer Spacer